Destine Literare nr. 23 - septembrie - decembrie 2012 - Scriitorii ...

estine iterare
D L
Popescu, Nicolae Dragoº, V. Tudor,
Marin Sorescu, Dumitru Popescu,
Adrian Pãunescu, E. Jebeleanu, A.
Jebeleanu, Marin Preda ºi mulþi alþii,
erau mereu prin occident.
În spiritual realismului-socialist au
apãrut: „Calea Griviþei” (poem) de
Cicerone Teodorescu, „Griviþa Roºie”
de Marcel Breslaºu, ambele în 1950,
„Steaguri” de M. Beniuc, „Minerii din
Maramureº” de Dan Deºliu, apãrute în
1951, „In satul lui Sahia” de Eugen
Jebeleanu, „La cea mai înaltã tensiune”
de Nagy Istvan, „Oþel ºi pâine” de
Ion Cãlugãru, „Dulãii” de Zaharia
Stancu, „Desfãºurarea” de Marin
Preda, cãrþi apãrute în 1952, „Un om
între oameni” (1953, 1955, 1957), de
Camil Petrescu, „Cântecele pãdurii tinere”
de Eugen Jebeleanu, „Un cântec
din uliþa noastrã” de Cicerone Teodorescu,
Laude” de Miron Radu Paraschivescu,
toate apãrute în 1953. In
anul 1954 apar cãrþile: Mihai Beniuc,
„Mãrul de lângã drum” ºi „Partidul
m-a-nvãþat”, Cicerone Teodorescu
„Fãurari de frumuseþe”, Mihu Dragomir
„Rãzboiul”, în 1955; Marin Preda,
„Moromeþii”, T. Arghezi, „1907”, Titus
Popovici, „Strãinul”, Maria Banuº,
„Þie-þi vorbesc, America”, Veronica
Porumbacu, „Generaþia mea”, în 1956;
Tudor Arghezi, „Cântare omului”, N.
Labiº, „Primele iubiri”, în 1957; Eugen
Barbu, „Groapa”, A.E. Baconski, „Dincolo
de iarnã”, Gheorghe Tomozei,
“Pasãrea albastrã”, Ion Marin Sadoveanu,
„Ion Sîntu”, Ion Vitner, „Firul
Ariadnei”, în 1958, Miron Radu Paraschivescu
cu „Laude ºi alte poeme “,
Marin Preda, „Îndrãzneala“ ºi D.R.
Popescu, „Fuga”, iar în 1959 îi apare
primul roman „Zilele sãptãmânii”; în
1960 sunt publicate cãrþile noii generaþii
de poeþi ºi prozatori: Nichita Stãnescu,
Cezar Baltag, Ilie Constantin,
Nicolae Velea, ªtefan Bãnulescu, Ion
Gheorghe, Ion Horea, iar Fãnuº Neagu
publicã „Somnul de la amiazã”. In 1963
apar cãrþile: „Laudã lucrurilor” de G.
Cãlinescu, „Capul Bunei Speranþe “ de
Augustin Buzura,(romanele acestuia
sunt necitibile în ziua de azi), „Fântâna
soarelui “ de Eugen Frunzã, în 1972
„Coborând spre nord-vest “ de Vasile
Sãlãjan, în 1974 „Clodi Primus” de C.
Zãrnescu etc. Aceastã nouã generaþie
sub motivul ideilor absonse nu spunea
nimic. Era ruptã de realitãþile existente,
într-o perioadã când poporul roman
era înfometat.
112
În perioada aceasta, de dupã 1960,
Nicolae Manolescu publicã articole
vãdit propagandistice în favoarea
realismului-socialist, cum ar fi: „Tineri
muncitori în creaþia literarã contemporanã”
ºi o serie de altele în „Gazeta
Literarã” ºi „Contemporanul” unde a
publicat articolul „Realism-realism
socialist”. La fel ca Manolescu, Alex
ªtefãnescu de când a început sã
publice, din 1970, cronici literare în
„Luceafãrul”, condus pe atunci de ªtefan
Bãnulescu, a fãcut apologia realismului-socialist
ºi criticând fãrã milã
lucrãrile care nu se încadrau în acest
aºa zis curent literar impus de PCR.
În a doua parte a secolului XX
când, în aproape, jumãtate din þãrile
europene era impusã ideologia
marxist-leninistã, în celelalte þãri democratice,
literatura, în general cultura
ºi arta, cunoºtea o înflorire democraticã.
Astfel în perioada de care facem
vorbire prozatorul ºi dramaturgul francez
Marcel Ayme îºi publicã lucrãrile
de dramaturgie ºi prozã în care cultivã
umorul suculent, cum ar fi: „Clerambard”
(1950), „Capul celorlalþi” (1952),
Paul Eluard, poet francez, scrie ºi
publicã „Poezie neîntreruptã” (1953),
folosind un limbaj poetic simplu ºi familiar,
vizând un raport de reciprocitate
între obiect ºi cuvânt.
Englezul William Empson în 1951 ºi
în 1961 „Structura cuvintelor complexe
ºi volumul de poezii” „Dumnezeul lui
Milton”, poetul, prozatorul ºi dramaturgul
german (RFG) Hrmann Kasack
publica „Oraºul de dincolo de fluviu”
(1947), „Nãvodul cel mare” (1952),
poetul spaniol Moreno Villa publica în
1944 “Viaþã dezvãluitã” (Memorii). De
observat cã în timp ce în þãrile democratice
autorii îºi publicau din timpul
vieþii memoriile sau jurnalele, la noi
nici-un scriitor nu a îndrãznit sã le
publice din timpul vieþii, de teamã cã
vor intra în malaxorul securitãþii.
Toate revistele din Bucureºti ºi din
þarã, România Literarã, Sãptãmâna,
Flacãra, Convorbiri Literare, Cronica,
Scrisul bãnãþean, Tribuna, Orizont etc.,
aflându-se sub controlul aparatului
propagandistic al Partidului Comunist,
fãceau apologia, nu numai prin editoriale,
dar ºi prin literatura publicatã, a
regimului de dictaturã. Sunt modificate
poeziile ºi proza, de cãtre redactori,
(trimise pe adresa redacþiei de corespondenþi),
în spiritul realismului-socialist,
iar când au fost la conducerea
partidului ºi þãrii familia Ceauºescu,
erau modificate, datate ºi dedicate
acestei familii. Modificãrile se fãceau
fãrã aprobarea autorilor. Iatã cum redactorii
ºi scriitorii din redacþii contribuiau
ºi prin aceastã metodã la implementarea
unei ideologii strãine poporului
nostru. Cãrþile majoritãþii scriitorilor
care au fost publicate în timpul
dictaturii comuniste nu au fost bune
nici pentru prezentul de atunci, ne mai
vorbind de viitor. Mã gândesc câte pãduri
s-au tãiat pentru a se fabrica hârtia
pe care sã se tipãreascã aberaþiile
acestor scârþa-scârþa pe Nicolae
Manolescu ºi Alex ªtefãnescu în loc sã
cuprindã în „Istorii” lor aceºti mastodonþi
cu picioare vopsite cu cernealã
roºie, mai bine cuprindeau scriitorii din
diaspora româneascã ce au scris în
spirit democratic fãrã constrângerea
ideologicã a comuniºtilor, cum ar fi:
Vintilã Horia, Paul Goma, Dumitru
Radu Popa, Herta Muler, Andrei
Codrescu, Geoge Astaloº, Virgil Duda,
Ioan Ioanid, Oana Orlea, Jeni Acterian,
Lena Constante, ªtefan Baciu ºi mulþi
alþii. Totuºi îi înþeleg pe cei doi istorici ºi
critici literari, gândindu-mã la proverbul
românesc «te asociezi cu cine te asemui»,
recte Pãunescu ºi alþi aplaudaci
comuniºti, chiar dacã ºi-au pus masca
democratului. Promovând în astfel de
„Istorii” autori care au scris în spiritual
realismului socialist, riscãm sã educãm
tinerele generaþii tot în spiritual acestei
doctrine comuniste criminale. Datoritã
acestui fapt, cã toate instrumentele de
propagandã, radio, presã scrisã, edituri
ºi TV se aflau în mâna acestor
scriitori-activiºti de partid, astãzi constatãm
cã societatea româneascã, oamenii
care o compun au un comportament
ºi o mentalitate deformatã faþã de
valorile democratice. Aceasta este
principala vinã cã România, în cei 20
de ani de la revoluþia din 1989, nu progreseazã
în implementarea democraþiei
în drumul ei de integrare europeanã.
În acest sens, ACUZ pe toþi scriitorii
care au lucrat în redacþiile ziarelor, revistelor
ºi editurile comuniste de genocid
moral ºi cultural la adresa poporului
roman. Din 1989 se întrevede noul
curent glob modernul (denumire datã
de noi) ce înglobeazã operele de artã,
proza, poezia, eseul, compoziþiile
muzicale, care fac o întoarcere spre
valorile trecutului promovate printr-un
stil pe jumãtate întors spre clasicism.