Destine Literare nr. 23 - septembrie - decembrie 2012 - Scriitorii ...

Operibus credite et non verbis
(Credeţi faptelor, nu vorbelor)
estine iterare D L
Dezastrul general al agriculturii româneºti este bine cunoscut. Atât de români, cât ºi de strãini. ªi totuºi, în
pofida angajamentelor sterile ale guvernanþilor ºi a resemnãrii tuturor acelora care – direct sau indirect – se
identificã cu rãmãºiþele þãrãnimii, situaþia agriculturii româneºti trebuie urgent ºi serios amelioratã. În caz contrar,
toate sacrificiile ºi eforturile postdecembriste ale românilor sunt primejdios de zadarnice, iar interminabila
noastrã reformã se contureazã din ce în ce mai mult în ofensã la adresa trãitorilor de pe aceste meleaguri,
deoarece face ca democraþia ºi libertatea sã penduleze între vag ºi ostil pentru majoritatea zdrobitoare a celor
care au fost împinºi în mizerie.
Cãci ce reformã este aceea în care toate sunt date peste cap ºi în care ceea ce pânã mai ieri era ºtiut de
bun, azi este dat drept rãu, asta pentru ca interesele ºi profiturile potentaþilor sã nu sufere vreo ºtirbire? Tot aºa,
despre ce respect al legilor, eficienþã ºi sentimente patriotice se poate vorbi acolo unde aproape toatã
agoniseala unei familii onorabile se duce pe alimente neruºinat de scumpe, dar de-o calitate mai mult decât
îndoielnicã?
În perioada interbelicã, cu nivelul mult mai scãzut al mecanizãrii din acele vremuri, România era consideratã
grânarul Europei. Astãzi, România importã cantitãþi uriaºe de alimente (peste 70% din necesarul consumului
populaþiei), ºi asta deoarece milioane de hectare de teren arabil sunt lãsate în paraginã...
Fiecare þarã cu o cârmuire înþeleaptã cautã sã-ºi valorifice avantajele absolute ºi cele relative cu care a fost
înzestratã într-o mãsurã covârºitoare prin bunãvoinþa Creatorului (aºezarea geograficã, reþeaua hidrograficã,
clima, calitatea solului etc.) ºi într-o mãsurã mult mai micã, dar deloc neglijabilã, prin strãduinþa înaintaºilor.
România, prin aºezarea sa geograficã (la întretãierea drumurilor dintre Apus ºi Rãsãrit) ºi prin armonia
reliefului sãu, a fost din plin dãruitã cu un sol bogat ºi roditor. Oare ce fatalitate îi îndeamnã pe tot mai mulþi
români sã ignore certitudinea avantajelor din þara lor ºi sã alerge dupã efemeritatea certitudinii prezente oferitã
de meleagurile strãine, deseori în condiþii atât de umilitoare pentru dezrãdãcinaþi?!...
Cât priveºte mult discutatul dezavantaj al agriculturii româneºti trecute ºi prezente, ei bine, iatã cã el se
constituie într-un redutabil avantaj relativ: La început de secol 21, România este capabilã, tocmai graþie acestor
privaþiuni la care a fost supusã, sã punã la dispoziþia consumatorilor interni ºi externi cantitãþi însemnate de
alimente ecologice, alimente care, dupã cum bine se ºtie, se bucurã de multã cãutare ºi preþuire pe pieþele
încãrcate de produse chimizate ale Apusului.
Iar Maramureºul, cu deosebire Maramureºul Istoric, ar putea dobândi un binemeritat monopol la anumite
alimente ecologice (fructe, sucuri naturale, produse din carne ºi lapte), cãci cei din urmã vor fi cei dintâi, sau –
altfel spus – dezavantajul înapoierii, mai exact al nepoluãrii de ieri datoritã subdezvoltãrii, astãzi se constituie
într-un notabil avantaj.
Dar ieºirea din actuala inerþie a agriculturii româneºti în general, al celei maramureºene în special, nu poate
avea loc fãrã o politicã adecvatã, o politicã înþeleaptã ºi hotãrâtã, în cadrul cãreia agricultura sã-ºi
(re)dobândeascã statutul de necesitate ºi prioritate naþionalã absolutã pe agenda de lucru a unei suite de
guvernãri, indiferent de culoarea lor sau de interesele de grup urmãrite. Cãci pretutindeni în lume, îndeosebi în
þãrile dezvoltate, agricultura face paºi fermi pe direcþia cantitãþii (producþia la hectar) ºi calitãþii produselor doar
cu subvenþii ºi stimulente de la guvern.
În inseparabilã legãturã cu acest aspect, grija ºi responsabilitatea guvernanþilor faþã de sãnãtatea
concetãþenilor s-ar vãdi ºi în mãsurile luate pentru limitarea, ba chiar pentru interzicerea pe piaþa internã a
alimentelor intens chimizate ºi îndopate cu e-uri, fapt îngrijorãtor care se impune atenþiei generale nu doar prin
înmulþirea ºi diversificarea îmbolnãvirilor de cancer, ci ºi prin sporirea dependenþei bolnavilor de produsele
profitabilelor industrii farmaceutice. Probã grãitoare în acest sens: Numãrul farmaciilor din toate localitãþile
României a crescut de zeci de ori, iar frecvenþa bolilor cardiovasculare ºi, mai ales, a atacurilor cerebrale
urmeazã aceeaºi curbã ascendentã!
Pentru binele nostru iluzoriu, dar mai ales pentru binele ferm al generaþiilor viitoare, haide sã nu ne mai
ascundem dupã deget ºi dupã statistici contrafãcute de oculte interese ale politicienilor, ci sã spunem lucrurilor
pe nume, cãci Amicus Plato, sed magis amica veritas (Prieten mi-e Platon, dar mai prieten mi-e adevãrul). Fapt
întru totul justificat când în joc este sãnãtatea, bunul cel mai de preþ al omului.
GEORGE PETROVAI (ROMÂNIA)
97