Destine Literare nr. 23 - septembrie - decembrie 2012 - Scriitorii ...

VIAŢA ÎN FIŞE
DE ROMAN
Ancestrala unitate
...O femeie stã în faþa casei sale
ºi priveºte înainte; peste supuºi,
parcã, ºi peste întinderi. Este aºezatã
într-un jilþ, un scaun înalt, cu
spãtar. ªi, deºi într-un moment de
odihnã, are o þinutã demnã; calmã ºi
demnã, ocrotitoare ºi severã, liniºtitã
ºi împãcatã cu sine. Mâinile
aduse la piept lasã impresia cã ar
putea fi vorba ºi de o clipã de meditaþie,
de reverie. Trunchiul zvelt, cu
forme bine proporþionate, vorbeºte
de la sine cã avem de-a face cu o
femeie frumoasã.
Iatã, în câteva cuvinte – sumare,
desigur, ºi niciodatã îndeajuns de
expresive – descrierea statuetei
descoperite într-un ºantier arheologic
din oraºul Drãgãneºti-Olt. Descoperitorul
ei, Traian Zorzoliu – profesor,
pictor ºi director al Muzeului
din localitate; arheolog împãtimit –
mã ajutã sã înþeleg valoarea acestei
descoperiri de excepþie. Reþin, astfel,
faptul cã este vorba de o aºezare
neoliticã târzie, cea mai mare,
sub formã de movilã, descoperitã
pânã acum în judeþul Olt. Cercetãri
de câþiva ani au adus noi contribuþii
privitoare la cultura materialã ºi spiritualã
a purtãtorilor civilizaþiei neolitice
Sãlcuþa, din zona de contact
cu civilizaþia Gumelniþa, ale cãrei
influenþe se simt, de altfel. Cu prilejul
sãpãturilor, a fost dezvelitã în
întregime o mare locuinþã de suprafaþã;
cele 19 vase de lut gãsite aici,
din care ºapte întregi (o adevãratã
comoarã) sunt frumos ornamentate,
unele cu motive ce duc cu gândul la
începuturile ceramicii româneºti.
S-au mai aflat, de asemenea, douã
greutãþi duble pentru rãzboiul de
þesut vertical, precum ºi numeroase
unelte de stilex, os, cupru.
Dar ceea ce a impresionat pânã
la uimire este descoperirea statuetei.
Interlocutorul meu, un om obiºnuit
cu viaþa noastrã de acum
câteva mii de ani, mãrturiseºte cã-i
tremurau mâinile ºi sufletul la aceastã
ineditã întâlnire. Figurina antropomorfã,
din lut ars, reprezentând o
femeie – deºi la sfârºit de neolitic,
iatã, matriarhatul îºi spune totuºi
cuvântul! – este de o înaltã realizare
artisticã. Mai în glumã, mai în serios,
subliniind cã descoperirea
aparþine unor populaþii strãvechi,
Traian Zorzoliu (de altfel, ºi un
talentat scriitor) deschide volumul I
din „Istoria culturii ºi civilizaþiei”, al
lui Ovidiu Drâmba, ºi citeºte dintr-o
„Jataka” indianã – legende circulând
cam în aceeaºi perioadã cu frumoasa
descoperire – un paragraf
consacrat descrierii femeii. Îl reproduc,
ca pe un omagiu adus artistului
anonim care a modelat atât de
mãiestrit lutul acela fierbinte, acum
douã mii ºi ceva de ani: „La început,
când Tvaºtri, creatorul divin, voi sã
creeze femeia, îºi dãdu seama cã
folosise toatã plãmada pentru crearea
bãrbatului ºi cã nu-i mai rãmãsese
nimic. Dupã ce se gândi, fãcu
precum urmeazã: luã rotunjimea
lunii ºi întortochetura plantelor agãþãtoare,
îndãrãtnicia cârceilor volburii
ºi tremurul firelor de iarbã, mlãdierea
trestiei ºi farmecul florilor de
lotus, privirea blândã a cãprioarei ºi
înverºunarea cu care se apãrã
albina, bucuria zglobie a razelor de
soare, plânsetul norilor ºi nestatornicia
vântului, sfiiciunea iepurelui ºi
înfumurarea pãunului, moliciunea
pufului de papagal ºi duritatea diamantului,
dulceaþa mierii ºi cruzimea
tigrului, cãldura focului ºi rãceala
zãpezii, vorbirea gaiþei ºi gân-
estine iterare D L
guritul dulce al porumbelului, perfidia
cocorului ºi fidelitatea raþei sãlbatice
ºi, amestecând toate acestea
la un loc, fãcu femeia ºi o dãrui
bãrbatului”.
Cam aºa trebuie sã fi arãtat
modelul ce i-a slujit genialului nostru
artist anonim.
Dar nu doar valoarea artisticã
face sã ne cutremurãm de emoþie la
întâlnirea cu aceastã descoperire.
Statueta de la Drãgãneºti-Olt încheie
un triunghi cu totul ºi cu totul semnificativ
pentru istoria poporului român.
Un triunghi ale cãrui vârfuri bat înseºi
punctele cardinale ale existenþei
noastre milenare. Este vorba, mai
întâi, de Gânditorul (ºi Soþia sa) de la
Hamangia. Apoi, de celãlalt Gânditor
– aidoma Hamangiei – de la Târpeºti,
judeþul Neamþ. Iar acum, în sfârºit,
rãspunde ºi sudul cu o „piesã” pe mãsurã:
Domniþa de la Drãgãneºti-Olt,
realizatã artistic la nivelul Gânditorului
de la Hamangia, are chiar ºi aceeaºi
înãlþime cu el: exact 11 centimetri
ºi 5 milimetri.
O frumoasã coincidenþã? Nu
doar atât. O semnificativã descoperire!
O semnificativã dublã descoperire.
Mai întâi, un aspect ce þine
de gradul înalt de civilizaþie al strãvechilor
locuitori de pe aceste pãmânturi,
al strãmoºilor noºtri. Toate
aceste figurine reprezintã omul în
ipostaze esenþiale, vizând mai ales
meditaþia. Apoi – ºi aceasta reprezintã
elementul esenþial – faptul cã
s-au descoperit, s-au aflat, care va
sã zicã, în locuri diferite, de la un
capãt la altul al þãrii, aratã cã încã
de atunci exista, în ceea ce ne priveºte,
o unitate. O unitate ancestralã,
a cãrei desãvârºire, pe
parcurs, în timpurile moderne, ale
fiinþei naþionale, înseamnã un fapt
de la sine înþeles.
ION ANDREIÞÃ (ROMÂNIA)
07