Destine Literare nr. 23 - septembrie - decembrie 2012 - Scriitorii ...

estine iterare
D L
Domnul Barosso, ca cetãþean loial al statului sãu... Stat
cãruia, dupã cum se vede, îi este ºi acum la fel de loial.
Din pricina aceasta, pesemne, cu dulcea amintire a
melosului pur-sânge þigãnesc, rãspunzând dorului meu, în
visul de as noapte Fãnuº îmi cânta:
„Mãi Barosso, barosaneee,
Nu te da dã milioanee,
Cã eºti biºniþar ca noooiii
ªi dai þepi cu euroi!
Cã la noi procuratura
Lui Bãsescu ne ia gura;
Iar la voi, la PePeEeee,
Român doar Bãsescu e!
Pãi: „Ce ne fãceam noi þiganii
De venea americanii”,
Ne-ntrebam ºi noi ca proºtii
Cã-i credeam pã ei de-ai noºtri!
Dar venirã-europenii
Fãcând caz cã-s de milenii;
Însã s-au mânjit la labã,
Iar Euro nu-i de treabã!
Cã Euro avea rostu
Ca sã facã jocu nostru,
Jocul micilor patroni
Pã care i-aþi dus cu Roni.
Dar pe voi vã-nteresa
Sã ne daþi nouã þeapa:
Sã ne vindeþi second-handul
Ca sã vã pãstraþi voi brandul!
Si aºa mãi Barossaneee,
Ai vândut la avioaneee,
ªi lui Ponta ºi lui Bãse,
Doar Lisabonei sã-i iese!...
Mãi Baroasse, barossaneee,
Nu te da dã milioane,
Cã ne-ai vândut avioaneee,
Da nu ne þine dã foameee!
Dragul de Fãnuº!... Cred cã, într-un asemenea vis, el îmi
cânta ca sã mã amuze, ajutându-mã sã ies din coºmarul
acestei realitãþi europene.
MAI MULTĂ EUROPĂ SAU MAI MULTĂ
INTEGRARE POLITICĂ?
Pun aceastã întrebare pentru cã, în înþelesul clasic, pe care Democraþia Creºtinã l-a susþinut întotdeauna iar Popularii
europeni sunt convins cã n-au nici un motiv sã se dezicã, „Mai multã Europã” înseamnã mai multã democraþie, mai multã
frãþie creºtinã, mai multã diversitate culturalã, mai profundã înþelegere a specificului naþional, mai mult pluralism politic
parlamentarist ºi tot mai multe asemenea valori specifice bãtrânului nostru continent, nãscute pe el ºi bine confirmate în
diacronia lui, pânã la a-i deveni patrimoniu spiritual.
Iar aceastã convingere mã face sã sper cã urmaºii principalului partid care a oferit Europei moderne soluþii pentru a
scãpa de extremisme ºi a depãºi escalada provocãrilor comuniste sau fasciste, nu au venit la Bucureºti spre a înghiþi lecþia
de inculturã politicã a unui demagog aventurier, care a imprimat chiar partidului sãu trãsãtura evidentã de traseism
ideologic. Pentru cã doar termenii politici învãþaþi la cursul seral PCR, pot crea confuzie între valorile pe care le-am
enumerat drept patrimoniu spiritual ce poate fi dezvoltat prin acest concept de „Mai multã Europã” ºi ideea de „integrare
politicã” avansatã de Bãsescu într-o servilã supralicitare a dezideratelor pe care „europenii mai vechi” le formuleazã realist
ºi pragmatic. Pentru cã „Mai multã Europã” înseamnã mai multã producþie Europeanã prin integrare, înseamnã mai multã
bunãstare din PIB prin aliniere, înseamnã mai bune rezultate financiare prin respect ºi egalitate în tranzacþii, înseamnã mai
mult echilibru social prin liberalizarea pieþii muncii ºi multe alte avantaje ale unei asocieri care, sã nu uitãm, îºi are
rãdãcinile în Piaþa Comunã a Oþelului ºi Cãrbunelui, deci, o pragmaticã a politicilor economice integrate. ªi nu o
„integrare politicã”, adicã o aliniere servilã ca la Internaþionalele comuniste, pentru a asigura dominaþia uneia dintre
doctrine în defavoarea altora.
Poate cã unii buni creºtini, conform zicalei cu „de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”, îi vor scuza infantilismul
amestecãrii termenilor ºi incultura politicã. Eu, însã suspectez cã aceastã supralicitare, aceastã plusare cu promisiuni de
integrare la care cultura democraticã pluralistã nu se poate gândi, vine din slugãrnicie. Slugãrnicia fanariotului respins
de popor ºi de divan, al cãrui unic sprijin sunt vizirii de la Poartã. Iar atunci când, chiar vizirii cinstiþi care, tradiþional,
aºteaptã o pungã, se minuneazã cã primesc trei, sprijinul represiv e mai puternic ºi, la o nouã rãscoalã împotriva
fanariotului, trimit un bei mai mare, cu steag cu mai multe tuiuri, care sã-l apere de nemulþumirea popularã.
Aºa a fãcut ºi omul nostru care ºi-a pus ochelari cu rame de intelectual pentru ca sã descifreze intenþii pãguboase, în
sloganul de bun simþ al unui congres. Slogan normal care, prin „Mai multã Europã” propune mai multã coeziune între
statele bãtrânului continent, mai multã într-ajutorare în afirmarea valorilor proprii, mai multã atenþie ºi respect între toate
þãrile ei, mai multã asistenþã ºi cooperare între organismele sociale ale popoarelor respective ºi mai mare extindere a
valorilor morale nãscute în acest creuzet. Dar nicidecum o aliniere politicã amintind de partidul unic la care a ucenicit sub
semnul „mãreþei uniuni sovietice”, conferind Europei pluraliste perspectiva „integrãrii politice” a statelor ei, într-unul al
„politicilor globale”, ceea ce presupune renunþarea la guvernarea statalã, pentru o centralizatã guvernare europeanã care
rezolvã problemele „de pe plan intern european”. Or, politicile europene de pânã acum, care au ridicat întotdeauna steagul
descentralizãrii ºi au luptat pentru promovarea democraþiei locale definind foarte precis ºi fãrã posibilitate de interpretare
74