Destine Literare nr. 23 - septembrie - decembrie 2012 - Scriitorii ...

estine iterare D L
LUCREÞIA BERZINTU (ISRAEL)
26
NIMIC NOU
Femeia naºte
de când e lumea lume
de murit
se moare tot de-atunci
nimic nu-i nou
sub soare
URLÃ PIATRA
luna aºterne pe plai
cãrare de aur
Sã treacã semeaþã
aia cu coasa
ºi zâmbet ce-ngheaþã
uraa uraaa
urlã piatra
cât o þine gura
În rest: poezie
Unul din cei mai reprezentativi
poeþi de limbã românã din Israel,
editor, jurnalist ºi promotor cultural,
cu o biografie impresionantã, care
impune respect ºi plecãciune, este
Solo Juster. S-a nãscut la 1 octombrie
1922 în Bucureºti. Studiazã în
oraºul Cãlãraºi (Ialomiþa). În anul
1952 absolvã “ªcoala de Literaturã
ºi criticã literarã Mihai Eminescu” a
Uniunii Scriitorilor din România. În
1960 se stabileºte în Israel, la Tel
Aviv. Publicã: “Poeme de un ban”
Lucreþia Berzintu: Stimate domnule Solo Juster,
a trebuit sã întrerupeþi cursurile liceale pentru a
pleca cu familia la Silistra. De ce la Silistra?
Solo Juster: Silistra era un oraº cosmopolit în care
legionarii n-au avut acces, niciodatã. Au încercat o datã,
au venit cãlãri de la sate dar populaþia i-a izgonit din
oraº.
SOLO JUSTER
(1987), “Ultimul zâmbet” (1988),
“Surâsul apelor” (1990), “Columna
secundelor” (1992), “Sensul timpului”
(1994), “Clipa sãrutului” (1996),
“Lacrima interioarã” (1997), “Poezia
cea mai acutã” (Tel Aviv, 1998),
“Rumba neagrã” (Tel Aviv, 2000),
“Lacul de onix” (Bucureºti, 2001),
“Fiara liricã”, “Umbra”, “Al cincilea
punct cardinal”, “Lacrima verde”,
“Iarna verde” (Bucureºti, 2007),
“Iarna verde” – poeme alese (Iaºi,
2011). În 1985 înfiinþeazã la Tel Aviv
un cenaclu literar, sprijinit de soþia
sa, prozatoarea Mariana Juster.
Elita literarã pe româneºte s-a adunat
în casa lor, lunar, cu regularitate
ºi seriozitate, în peste 20 de ani. Doi
ani mai târziu, în 1987, editeazã
revista literarã “Punct”, cu apariþii în
mai ºi noiembrie, ajungând pânã la
numãrul 40. În 1999 este distins cu
premiul “Lucian Blaga” (România,
Cluj – Napoca) iar în Israel cu premiul
“ARTZI” (Tel Aviv, 2005).
Este un poet minunat, care scrie
despre sine urmãtoarele:
“Nu numai ca sã mã includ în
modernitate, încerc ºi eu versul alb
– liber, ºi îmi cer scuze cã pe ici, pe
colo, mai “pãcãtuiesc” strecurând
ritm ºi rimã. Lipsitã de ritm ºi rimã,
poezia – mi pare o vioarã, chiar
Stradivarius poate, dar vãduvitã de
coarde, NU SUNÃ! Împãrtãºesc
ideile estetice ale lui Ion Vinea.”
(Scriitori de limbã românã din Israel
– generaþia contemporanã, biblio-
grafie întocmitã de Emanuel Aczel,
ed. Hasefer, Bucureºti, 2003)
Maestrul Solo Juster are multe
lucruri sã ne împãrtãºeascã din viaþa
ºi creaþia sa, astfel i-am propus
realizarea unui interviu, contactându-l
prin poºta electronicã, dupã
care i-am fãcut o vizitã acasã, la
Rehovot, la cca 20 km distanþã de
Tel Aviv. Complice mi-a fost distinsul
scriitor Corneliu Leu care ºi-a exprimat
dorinþa de a-l intervieva pe
eroul nostru cultural, israelian, originar
din România, poetul Solo Juster,
având în vedere realizãrile sale
culturale pe care le veþi afla (dacã
nu le ºtiþi), în continuare.
Solo Juster s-a nãscut în Bucureºti
dar, pe când avea vârsta de trei
ani, pãrinþii s-au mutat la Cãlãraºi –
Ialomiþa, unde îºi petrece copilãria
“ca-n basme”, locuind în centrul ora-
ºului, vis-a-vis de ªcoala de bãieþi
nr. 2 unde a frecventat ºi absolvit
cursurile ºcolii generale. Apoi a
continuat studiul la Liceul ªtirbei
Vodã din Cãlãraºi, însã, din cauza
unui oarecare antisemitism, dupã
primul an de liceu, se mutã cu familia
la Silistra. În aceeaºi perioadã
tatãl sãu a avut un accident, a stat
în spital la Vatra Luminoasã un an
de zile – cu o dezlipire de retinã, ºi,
dupã cca 1-2 ani, ºi-a pierdut vederea.
Odatã cu accidentul tatãlui sãu
a dat ºi “Banca Bercovici” faliment,
dar ºi “Marmoros - Blank”, care erau
bãnci evreieºti.
Interviu cu poetul Solo Juster
“SUB BULGARI, CA EVREI,
AM DUS-O FOARTE BINE”
Cum a fost la Silistra?
Aveam 12-13 ani, m-am vãzut într-o localitate nouã,
o limbã nouã... locuiau, pe lângã evrei, bulgari, greci,