Destine Literare nr. 23 - septembrie - decembrie 2012 - Scriitorii ...

estine iterare
D L
suflet a moºului aceluia.
Pentru cã, dintotdeauna, vin români
spre Români ºi pleacã de la Români
spre români.
Întâmplarea m-a pus pe o urmã ineditã
a scriitorului Tudor Arghezi. Treceam
prin comuna Sineºti din judeþul
Ialomiþa, împreunã cu prietenul ºi
colegul de condei Aurel David. „Hai sã
facem o micã abatere – zice – pânã în
satul Livedea, sã-þi arãt locul unde,
cândva, a poposit Arghezi”. Mirarea ºi
curiozitatea mea s-au aprins dintr-o
datã: Ce sã caute poetul aici, într-un
sat ascuns într-o vãgãunã de pãdure,
chiar dacã se aflã la numai 20 de
kilometri de Bucureºti?
Prietenul gazetar avea sã-mi spulbere
nedumeririle. Livedea – fostã
comunã – s-a numãrat printre primele
localitãþi în care s-au înfiinþat gospodãrii
agricole colective – atunci, în
1949. I se dusese vestea; „miracolul”
era atât de umflat cu pompa propagandei
de partid, încât dãduse pe de lãturi.
Veneau (erau aduºi) þãranii „în schimb
de experienþã”, sã se „lumineze” ºi sã
rãspundã cum se cuvine lozincii cântate
„Hai sã facem o gospodãrie / Colectivã
ºi la noi în sat”... ori îndemnului
celor sosiþi din „schimburi de experienþã”
petrecute în „ºiraka strana maia
radnaia”, în „colhozurile mari/ unde-s
krasnâi proletari”...
Acolo, la Livedea – acest nume
frumos, cu arome de fructe ºi poezie –
a poposit într-o zi de toamnã (mai
exact, în 25 octombrie 1954) ºi poetul
Tudor Arghezi, ispitit ºi el de ineditul
lucrurilor, dar ºi de meteahna lui Toma
„necredinciosul”. Nu ºtiu care va fi fost
impresia sa adevãratã, dar urma
trecerii sale prin acel loc a rãmas:
poetul a semnat în Cartea de Onoare,
sub o notiþã specificã personalitãþii
sale. Iatã textul, inscripþionat cu scrisul
sãu mãrunt ºi disciplinat, nedescoperit
încã de ochiul istoricului literar: „În satul
Livedea aº vrea sã mã mut cu copiii
ºi caprele ºi câinii mei, sã stau într-o
casã ca a þaþei Voica ºi sã mã gândesc
cât s-a schimbat lumea, þara ºi peizajul
gospodãresc, în numai câþiva ani.
Omagii frãmântatului socotitor Socrate
Ene, care ne-a delectat o dimineaþã cu
10
Livedea, un sat
cu arome de poezie
teafãra d-sale personalitate – ºi noroc!
Tudor Arghezi. 25 octombrie 1954”.
...Am revenit nu demult la Livedea,
cu intenþia de a-i ruga pe noii mai-mari
ai locului sã ofere Muzeului Literaturii
Române pagina cu autograful lui Arghezi.
Din pãcate, Cartea de Onoare
dispãruse în vârtejul Revoluþiei decembriste
’89; o pusese cineva pe foc sau
o aruncase la gunoi. Nici pe socotitorul
Socrate nu l-am mai putut întâlni; se
afla acolo de unde nu se mai putea
întoarce nici Tudor Arghezi. Þaþa Voica
însã mi-a deschis uºurel uºa casei
sale, m-a poftit înãuntru, am stat pe
îndelete de vorbã. În legãturã cu vizita
poetului îºi aminteºte – am notat vorbã
cu vorbã: „Eu pe Arghezi nu-l cunoscusem,
dar îi auzisem de nume. Nu mai
ºtiu cine, vreun nepot, bag seamã, mai
ºcolit, mi-a zis cã-i un fel de Eminescu
în viaþã. De-asta m-am ºi fâstâcit, cã
eu pe Eminescu îl ºtiam, îl citisem
adicãtelea. Dar el, Arghezi, om cu cap
ºi cu carte la cap, mi-a zis: Lasã, þaþã
Voicã, nu te stânjeni, cã de-al vostru
sunt ºi eu. Aºa mi-a zis, þaþã Voicã, ºi
cã sã nu-i mai zic dumneavoastrã, cã
vãzuse el, omul cu cap ºi cu carte la
cap, cã mie nu prea-mi stã cuvântul
ãsta pe limbã. ªi-aºa a fost, l-am poftit
în casã, în casa asta în care stãm ºi azi
de vorbã, mirosea tot a busuioc, cã alt
parfum n-aveam ºi nici nu-mi trebuie,
ºi-am mâncat ceva. Dar ce-am mâncat,
doamne, cã d-ale gurii n-a vrut.
Mere, da, mere i-am dat, cã era
toamnã ºi aveam în grãdinã. Ei, ºi-apoi
am stat ºi noi la vorbã, d-ale noastre,
ba de una, ba de alta, ca omul...”.
...Aflu, astãzi, cã ºi þaþa Voica a
urcat lângã Socrate ºi Arghezi. Ca sã
continue vorba; ca omul, ca oamenii,
ca între oameni; într-o dimineaþã
limpede de toamnã.
Mai întâi, iarba
Privindu-i, mi-am amintit de Whitman.
Ori poate Walt Whitman însuºi
venea spre noi, cu versul acela adânc
ºi nemuritor pe buze: „Cred cã firul de
iarbã nu este cu nimic mai neînsemnat
decât ziua stelarã”.
Ei, tinerii aceºtia pe care-i privesc
acum din amintire, tocmai asta fãceau:
semãnau iarbã. Cãuºul mâinii se
îngropa în vãzduh, sãmânþa picura în
pãmântul afânat, care o primea cu îmbrãþiºare.
Gestul pãstra ceva din ritualul
vechilor semãnãtori.
Dar pãmântul, bunul, dragul ºi
caldul pãmânt, cu el, ce se petrecea cu
el? ªi el, ca ºi iarba, fusese adus. Pe
traseul Canalului Dunãrea-Marea Neagrã,
numai bulgãri sterpi, calcar scrâºnit.
Pãmântul vegetal, bunul, dragul ºi
caldul pãmânt în stare sã rodeascã era
ºi el, ca ºi iarba, adus din altã parte,
din câmpiile verzi ºi mãnoase ale þãrii.
Codri-codri – ca acei codri mari, ispititori,
de pâine, din privirea flãmândului
– fuseserã purtaþi pe braþe ºi plantaþi
pe taluzurile uscate ºi flãmânde ale
Canalului.
Iar acum, acum se semãna iarba.
Altfel spus, niºte liceeni, tineri cu
identitate exactã, deveniserã pentru
câtva timp arhitecþi peisagiºti.
Cãuºul mâinii se îngropa în vãzduh,
iarba picura în pãmântul cald ºi afânat.
Alte mâini aduceau gãleþi cu apã.
Gestul, tainic ºi strãvechi, umaniza
pãmântul Dobrogei, înmiresmându-l cu
sudoarea trupurilor tinere.
Pe alocuri, iarba rãsãrise – ºi suliþa
cerul amiezii cu verde crud.
Din pânza zãrii, apãrea din nou
Whitman: „Cred cã firul de iarbã nu
este cu nimic mai neînsemnat decât
ziua stelarã...”
Puritatea ºi prospeþimea firului de
iarbã!
Apoi, gestul acela, iarãºi ºi iarãºi,
ca un ritual: cãuºul mâinii... gãleþi cu
apã... cãuºul... gãleþi...
Apã din Canalul prin care urmau sã
treacã corãbiile. Apa pe care urmau sã
lunece vapoare.
Dar, mai întâi, iarba.
Apã pentru iarbã.
Apã pentru vapoare.
Se cuvine sã ni-l amintim încã o
datã pe Walt Whitman, care spunea –
când pentru el totul fusese gata – la
capãtul vieþii ºi operei sale: „Tovarãºe,
nu-i doar o carte asta: / Cine o atinge a
atins un om”.
Acum, când totul este gata, când
Canalul poartã pe umerii lichizi
vapoare, sã se ºtie cã el nu este pur
ºi simplu un canal – ci o fiinþã, o altfel
de fiinþã: cine o atinge a atins miile ºi
miile de oameni tineri care i-au dat
viaþã. Îi atinge pe cei care, nu cu mult
timp în urmã, îi însufleþeau þãrmurile
cu iarbã.