Destine Literare nr. 23 - septembrie - decembrie 2012 - Scriitorii ...
Destine Literare nr. 23 - septembrie - decembrie 2012 - Scriitorii ...
Destine Literare nr. 23 - septembrie - decembrie 2012 - Scriitorii ...
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
estine iterare<br />
D L<br />
suflet a moºului aceluia.<br />
Pentru cã, dintotdeauna, vin români<br />
spre Români ºi pleacã de la Români<br />
spre români.<br />
Întâmplarea m-a pus pe o urmã ineditã<br />
a scriitorului Tudor Arghezi. Treceam<br />
prin comuna Sineºti din judeþul<br />
Ialomiþa, împreunã cu prietenul ºi<br />
colegul de condei Aurel David. „Hai sã<br />
facem o micã abatere – zice – pânã în<br />
satul Livedea, sã-þi arãt locul unde,<br />
cândva, a poposit Arghezi”. Mirarea ºi<br />
curiozitatea mea s-au aprins dintr-o<br />
datã: Ce sã caute poetul aici, într-un<br />
sat ascuns într-o vãgãunã de pãdure,<br />
chiar dacã se aflã la numai 20 de<br />
kilometri de Bucureºti?<br />
Prietenul gazetar avea sã-mi spulbere<br />
nedumeririle. Livedea – fostã<br />
comunã – s-a numãrat printre primele<br />
localitãþi în care s-au înfiinþat gospodãrii<br />
agricole colective – atunci, în<br />
1949. I se dusese vestea; „miracolul”<br />
era atât de umflat cu pompa propagandei<br />
de partid, încât dãduse pe de lãturi.<br />
Veneau (erau aduºi) þãranii „în schimb<br />
de experienþã”, sã se „lumineze” ºi sã<br />
rãspundã cum se cuvine lozincii cântate<br />
„Hai sã facem o gospodãrie / Colectivã<br />
ºi la noi în sat”... ori îndemnului<br />
celor sosiþi din „schimburi de experienþã”<br />
petrecute în „ºiraka strana maia<br />
radnaia”, în „colhozurile mari/ unde-s<br />
krasnâi proletari”...<br />
Acolo, la Livedea – acest nume<br />
frumos, cu arome de fructe ºi poezie –<br />
a poposit într-o zi de toamnã (mai<br />
exact, în 25 octombrie 1954) ºi poetul<br />
Tudor Arghezi, ispitit ºi el de ineditul<br />
lucrurilor, dar ºi de meteahna lui Toma<br />
„necredinciosul”. Nu ºtiu care va fi fost<br />
impresia sa adevãratã, dar urma<br />
trecerii sale prin acel loc a rãmas:<br />
poetul a semnat în Cartea de Onoare,<br />
sub o notiþã specificã personalitãþii<br />
sale. Iatã textul, inscripþionat cu scrisul<br />
sãu mãrunt ºi disciplinat, nedescoperit<br />
încã de ochiul istoricului literar: „În satul<br />
Livedea aº vrea sã mã mut cu copiii<br />
ºi caprele ºi câinii mei, sã stau într-o<br />
casã ca a þaþei Voica ºi sã mã gândesc<br />
cât s-a schimbat lumea, þara ºi peizajul<br />
gospodãresc, în numai câþiva ani.<br />
Omagii frãmântatului socotitor Socrate<br />
Ene, care ne-a delectat o dimineaþã cu<br />
10<br />
Livedea, un sat<br />
cu arome de poezie<br />
teafãra d-sale personalitate – ºi noroc!<br />
Tudor Arghezi. 25 octombrie 1954”.<br />
...Am revenit nu demult la Livedea,<br />
cu intenþia de a-i ruga pe noii mai-mari<br />
ai locului sã ofere Muzeului Literaturii<br />
Române pagina cu autograful lui Arghezi.<br />
Din pãcate, Cartea de Onoare<br />
dispãruse în vârtejul Revoluþiei decembriste<br />
’89; o pusese cineva pe foc sau<br />
o aruncase la gunoi. Nici pe socotitorul<br />
Socrate nu l-am mai putut întâlni; se<br />
afla acolo de unde nu se mai putea<br />
întoarce nici Tudor Arghezi. Þaþa Voica<br />
însã mi-a deschis uºurel uºa casei<br />
sale, m-a poftit înãuntru, am stat pe<br />
îndelete de vorbã. În legãturã cu vizita<br />
poetului îºi aminteºte – am notat vorbã<br />
cu vorbã: „Eu pe Arghezi nu-l cunoscusem,<br />
dar îi auzisem de nume. Nu mai<br />
ºtiu cine, vreun nepot, bag seamã, mai<br />
ºcolit, mi-a zis cã-i un fel de Eminescu<br />
în viaþã. De-asta m-am ºi fâstâcit, cã<br />
eu pe Eminescu îl ºtiam, îl citisem<br />
adicãtelea. Dar el, Arghezi, om cu cap<br />
ºi cu carte la cap, mi-a zis: Lasã, þaþã<br />
Voicã, nu te stânjeni, cã de-al vostru<br />
sunt ºi eu. Aºa mi-a zis, þaþã Voicã, ºi<br />
cã sã nu-i mai zic dumneavoastrã, cã<br />
vãzuse el, omul cu cap ºi cu carte la<br />
cap, cã mie nu prea-mi stã cuvântul<br />
ãsta pe limbã. ªi-aºa a fost, l-am poftit<br />
în casã, în casa asta în care stãm ºi azi<br />
de vorbã, mirosea tot a busuioc, cã alt<br />
parfum n-aveam ºi nici nu-mi trebuie,<br />
ºi-am mâncat ceva. Dar ce-am mâncat,<br />
doamne, cã d-ale gurii n-a vrut.<br />
Mere, da, mere i-am dat, cã era<br />
toamnã ºi aveam în grãdinã. Ei, ºi-apoi<br />
am stat ºi noi la vorbã, d-ale noastre,<br />
ba de una, ba de alta, ca omul...”.<br />
...Aflu, astãzi, cã ºi þaþa Voica a<br />
urcat lângã Socrate ºi Arghezi. Ca sã<br />
continue vorba; ca omul, ca oamenii,<br />
ca între oameni; într-o dimineaþã<br />
limpede de toamnã.<br />
Mai întâi, iarba<br />
Privindu-i, mi-am amintit de Whitman.<br />
Ori poate Walt Whitman însuºi<br />
venea spre noi, cu versul acela adânc<br />
ºi nemuritor pe buze: „Cred cã firul de<br />
iarbã nu este cu nimic mai neînsemnat<br />
decât ziua stelarã”.<br />
Ei, tinerii aceºtia pe care-i privesc<br />
acum din amintire, tocmai asta fãceau:<br />
semãnau iarbã. Cãuºul mâinii se<br />
îngropa în vãzduh, sãmânþa picura în<br />
pãmântul afânat, care o primea cu îmbrãþiºare.<br />
Gestul pãstra ceva din ritualul<br />
vechilor semãnãtori.<br />
Dar pãmântul, bunul, dragul ºi<br />
caldul pãmânt, cu el, ce se petrecea cu<br />
el? ªi el, ca ºi iarba, fusese adus. Pe<br />
traseul Canalului Dunãrea-Marea Neagrã,<br />
numai bulgãri sterpi, calcar scrâºnit.<br />
Pãmântul vegetal, bunul, dragul ºi<br />
caldul pãmânt în stare sã rodeascã era<br />
ºi el, ca ºi iarba, adus din altã parte,<br />
din câmpiile verzi ºi mãnoase ale þãrii.<br />
Codri-codri – ca acei codri mari, ispititori,<br />
de pâine, din privirea flãmândului<br />
– fuseserã purtaþi pe braþe ºi plantaþi<br />
pe taluzurile uscate ºi flãmânde ale<br />
Canalului.<br />
Iar acum, acum se semãna iarba.<br />
Altfel spus, niºte liceeni, tineri cu<br />
identitate exactã, deveniserã pentru<br />
câtva timp arhitecþi peisagiºti.<br />
Cãuºul mâinii se îngropa în vãzduh,<br />
iarba picura în pãmântul cald ºi afânat.<br />
Alte mâini aduceau gãleþi cu apã.<br />
Gestul, tainic ºi strãvechi, umaniza<br />
pãmântul Dobrogei, înmiresmându-l cu<br />
sudoarea trupurilor tinere.<br />
Pe alocuri, iarba rãsãrise – ºi suliþa<br />
cerul amiezii cu verde crud.<br />
Din pânza zãrii, apãrea din nou<br />
Whitman: „Cred cã firul de iarbã nu<br />
este cu nimic mai neînsemnat decât<br />
ziua stelarã...”<br />
Puritatea ºi prospeþimea firului de<br />
iarbã!<br />
Apoi, gestul acela, iarãºi ºi iarãºi,<br />
ca un ritual: cãuºul mâinii... gãleþi cu<br />
apã... cãuºul... gãleþi...<br />
Apã din Canalul prin care urmau sã<br />
treacã corãbiile. Apa pe care urmau sã<br />
lunece vapoare.<br />
Dar, mai întâi, iarba.<br />
Apã pentru iarbã.<br />
Apã pentru vapoare.<br />
Se cuvine sã ni-l amintim încã o<br />
datã pe Walt Whitman, care spunea –<br />
când pentru el totul fusese gata – la<br />
capãtul vieþii ºi operei sale: „Tovarãºe,<br />
nu-i doar o carte asta: / Cine o atinge a<br />
atins un om”.<br />
Acum, când totul este gata, când<br />
Canalul poartã pe umerii lichizi<br />
vapoare, sã se ºtie cã el nu este pur<br />
ºi simplu un canal – ci o fiinþã, o altfel<br />
de fiinþã: cine o atinge a atins miile ºi<br />
miile de oameni tineri care i-au dat<br />
viaþã. Îi atinge pe cei care, nu cu mult<br />
timp în urmã, îi însufleþeau þãrmurile<br />
cu iarbã.