STILURI DE PREDARE, STILURI DE ÎNVĂȚARE - Modul 3

Domnul Indu C.Ţ. Ionescu, profesor de chimie, solicită
elevilor săi de clasa a VII-a să lucreze în microgrupuri.
Fiecare dintre grupuri a primit o listă cuprinzând titlurile a
109 cărți. Fiecărui titlu îi corespunde un cuvânt și un anumit cod numeric. Elevii vor aranja
cărțile, după niște reguli, într-o biblioteca cu șapte rafturi, pe fiecare raft încăpând maxim.
32 de cărți. Când fiecare grup termină, se analizează rezultatele, evidențiindu-se faptul că
acestea diferă.
Provocare
În final, profesorul repetă sarcina de lucru, prezentând-o ca pe o metaforă pentru tabelul
periodic al elementelor (adaptat după Brandt si Perkins, 2000).
În partea a doua a orei de istorie, profesorul Construct I. Vianu le cere elevilor să redacteze
rezumatul lecției despre Revoluția de la 1848. Observând că Mihai nu scrie, îl întreabă dacă
poate să schițeze un plan de idei. Băiatul spune: "Nu încă." Profesorul îi cere să citească
un fragment cu voce tare și apoi îl întreabă care este cel mai important lucru din acel pasaj.
Mihai alege cuvintele muniție și pistoale, explicând: "îmi plac armele și chestiile astea".
"Ţi-ai raportat textul la experiența ta. Aceasta este o modalitate de a decide ceea ce este
important. Hai să împarțim fragmentul acesta în părți mai mici, pentru a simplifica alegerea
a ceea ce este semnificativ. Un bun cititor se întreabă tot timpul ce este relevant. îti voi citi
propoziția pe care mi-ai indicat-o tu mai înainte și as vrea să-mi spui care crezi că este cel
mai important lucru din ea, bine?" (adaptat dupa Brandt si Perkins, 2000).
Constructivismul
Teoria constructivistă a apărut în anii ’90, fiind o aprofundare a cognitivismului.
Curentul care stă la baza acestei abordări este postmodernismul.
În viziunea curentului constructivist, accentul este plasat pe importanţa individului în
procesul de predare-învăţare. Nu instruirea este cea pe care se pune accent, ci învăţarea.
Această paradigmă încurajează preluarea controlului de către individ în timpul învăţării;
încurajează cunoaşterea individuală, subiectivă, automonitorizarea procesului de construire
a cunoştinţelor şi ancorarea experienţelor de învăţare în situaţii autentice, reale, de viaţă.
Constructiviştii postulează ideea conform căreia cunoaşterea este întotdeauna o construcţie
şi o reconstrucţie (Daniela Roman, 2010), în felul acesta învăţarea avînd la bază
creativitatea şi nu repetiţia
33