STILURI DE PREDARE, STILURI DE ÎNVĂȚARE - Modul 3

Una dintre primele clasificări a fost realizată de N. BENNETT, în 1976, care
considera că profesorii din învăţământul primar pot manifesta două tipuri de comportament –
formal şi informal – însă, în funcţie de situaţia educaţională, aceştia trebuie să opereze cu
ambele stiluri de predare:
PROFESORII FORMALI PROFESORII INFORMALI
promovează achiziţia de deprinderi de bază
în citit şi calcul matematic şi atingerea unui
nivel informaţional înalt
accentuează rolul creativităţii elevilor, al
autoexprimării acestora, al valorizării
scopurilor sociale şi emoţionale;
accentuează importanţa plăcerii de a învăţa
sau de a veni la şcoală
Având în vedere funcţia de conducere (criteriul relaţiei profesorului-manager cu clasa
de elevi), identificăm cadrul didactic în ipostaza de lider al grupului de elevi. În perspectiva
opţiunii pentru o anumită strategie de control a interacţiunilor din clasă, ne sprijinim pe
clasificarea realizată de K. LEWIN, R.LIPPIT şi R.K. WHITE care au identificat trei stiluri de
conducere a unui grup, care sunt şi cele mai cunoscute şi aplicate:
Stilul autoritar
- profesorul este cel care decide obiectivele, selectează activităţile, etapele de
desfăşurare, mijloacele, metodele şi sarcinile de realizare, astfel încât membrii
grupului nu vor cunoaşte în avans ceea ce urmează să se realizeze; controlul
asupra mediului educaţional este absolut;
- profesorul manifestă o atitudine impersonală în care spiritul de echipă este
anihilat;
- structurează timpul, nu încurajează iniţiativele, sancţionează atitudinile şi
rezultatele instruirii elevilor, iar atitudinea sa este mai degrabă distantă;
- accentuează rolului educatorului in defavoarea celui educat, ceea ce blochează
canalele de conexiune inversă externă;
- profesorul hotărăşte colaboratorii cu care va desfăşura activitatea;
- profesorul personalizează elogiile şi criticile, după criterii strict definite;
- profesorul îşi asumă o responsabilitate totală în predarea şi în dirijarea
mersului învăţarii, precum şi în ce priveşte rezultatele acţiunilor sale;
- reprezintă o îndrumare care impune noile cunoştinţe fără să lase elevilor timp şi
loc de gândire, să formuleze întrebări, să aprecieze şi nu face decât să
stânjenească afirmarea spontaneităţii, a gândirii, a imaginaţiei şi a creativităţii;
EFECTE : antipatizat de elevi, oferă rezultate bune numai pe termen foarte scurt.
61