STILURI DE PREDARE, STILURI DE ÎNVĂȚARE - Modul 3

38
genetic-cognitivă şi
structurală.
D.Ausubel -Teoria
organizatorilor cognitivi şi
anticipativi de progres.
Galperin
Zona proximei dezvoltări.
Dificultăţi şi limite
Transpunerea teoriei constructiviste în practica şcolară poate întâmpina dificultăţi sau
poate fi limitată, prin natura intrinsecă a teoriei, după cum urmează:
- în fazele incipiente ale învăţării, elevul nu poate emite reflecţii, aflându-se la
primul contact cu noul element
- curriculumul şi metodologia didactică sunt greu de construit şi nu pot fi unitare,
apar dificultăţi în proiectarea amănunţită a activităţilor
- înţelegerea fiind proprie celui care învaţă, există riscul subiectivismului dincolo de
realitatea obiectivă
- deşi profesorul nu mai transmite informaţii, el intervine totuşi în formarea elevului
prin asumarea altor roluri care suplinesc transmiterea de informaţii
- profesorul revine adesea la vechiul rol de transmiţător, invocând baza materială
precară, limite de timp şi volum mare de cunoştinţe ce trebuie asimilat
- evaluarea constructivistă poate fi criticată ca fiind una subiectivă, de aceea
formarea elevilor poate scăpa de sub control
- în domeniul ştiinţelor exacte, deşi descoperirea realităţii este binevenită, nu sunt
permise interpretarea şi înţelegerea subiectivă
- profesorul însuşi trebuie să fie pregătit pentru a face trecerea de la modelele
clasice la cele cognitiv-constructiviste
- cunoaşterea subiectivă prin prisma personală a realităţii nu oferă certitudinea
cunoaşterii exacte, este relativă
Aplicaţie
Care sunt efectele formative ale antrenării elevilor în asigurarea
climatului constructivist în clasă?
Reflecţie
Constructivismul pune accent mai degrabă pe cel care învaţă decât pe
cel care predă.