Buletin de Perinatologie 3_2008 - Baza de date a revistelor ştiinţifice

Diagnosticul ACJ adesea este dificil din cauza diverselor
simptome care pot fi prezente atât la debutul bolii cât şi
pe parcursul ei şi a lipsei unor teste de laborator specifice
bolii. Diferite criterii de diagnostic utilizate în diverse arii
geografice de pe glob luate în ansamblu dau o imagine mai
clară problemei ACJ. Numeroase studii din ultimii ani sau
axat pe evaluarea factorilor predictivi ai severităţii bolii
de la debutul maladiei reuşind să identifice unele elemente
clinice, biologice, imagistice caracteristice evoluţiei
nefavorabile a maladiei [2]. A fost identificată influenţa
unor variabile la debutul ACJ asupra gravităţii evoluţiei
artritei cronice juvenile [8].
Problema maladiilor inflamatorii cronice la copii
se studiază de mai mulţi ani. Astfel, S.Hershkovitz,
B.Rothschild au identificat în materialul arhiologic (colecţia
Hamman-Todd, 2036 exemplare) modificări osteoarticulare
caracteristice ACJ: eroziuni marginale, subcondrale,
subluxaţii în regiunea cervicală, luxaţii patologice în
articulaţiile periferice, retard statural, retenţie în dezvoltarea
mandibulei şi osteopenie. Prima prezentare a unui pacient
cu ACJ a avut loc în 1800 fiind realizată de Augustin Landre
Beauvais. În anul 1897 Still a descris tabloul clinic al
formei sistemice a ACJ. În 1879 sir Alfred Garrod a propus
termenul de Artrită Reumatoidă, care a fost acceptat în 1922
de către Consiliul Imperial Britanic pentru reumatism şi în
anul 1941 de către Colegiul American de Reumatologie [7].
Odată cu majorarea incidenţei bolii pe parcursul secolului
xx, interesul faţă de această maladie era în creştere. Aşa,
au fost introduse modificări şi în noţiunea ACJ. Unii autori
consideră că noţiunea de Artrită Cronică Juvenilă ar fi mai
acceptabilă pentru stadiile incipiente ale maladiei, în stadiul
de formare a bolii, în timp ce în formele cu factor reumatoid
pozitiv este mai adecvat termenul de Artrită Reumatoidă
Juvenilă.
ACJ are anumite particularităţi clinico-evolutive şi
patogenetice care nu sunt încă elucidate pe deplin. Din
aceste considerente aprecierea factorilor de prognostic
nefavorabil la debutul maladiei, particularităţilor clinicoparaclinice
ale diferitor variante de ACJ este importantă şi
actuală în scopul optimizării abordării terapeutice la debutul
maladiei, când beneficiul este maxim [4].
Scopul lucrării: studierea particularităţilor clinice,
imunologice, imunogenetice şi radiologice ale artritei
cronice juvenile varianta oligoarticulară.
Material şe metode de studiu. Pentru etapa de evaluare
a particularităţilor clinico-paraclinice la debutul ACJ au
fost selectaţi copii cu ACJ după criteriile ACR: 1) forma
sistemică; 2) poliarticulară; 3) oligoarticulară. În total
– 207 copii (vârsta medie 134,6 ± 51,9 luni). Evaluarea
a avut loc conform unui protocol elaborat special, care a
inclus anchetarea şi examinarea complexă. Au fost analizate
particularităţile sindromului articular (numărul articulaţiilor
afectate, intensitatea durerii articulare, evaluarea globală
a bolii apreciată atât de pacient cât şi de medic, statusul
funcţional) şi apreciată activitatea bolii după indexul
complex de activitate – Disease Activity Score (DAS).
Explorările instrumentale au inclus electrocardiografia,
ecografia cordului şi organelor interne, radiografia toracică
şi osteoarticulară, inclusiv a segmentului cervical al
coloanei vertebrale, scintigrafia scheletică şi examenul
oftalmologic.
Evaluarea complexă a constat în aprecierea hemogramei
22
complexe, reactanţilor de fază acută (VSH, PCR), factorului
reumatoid, anticorpilor anti-ADN, indicilor imunităţii
celulare şi umorale, complexelor imune circulante,
examinării sistemului de histocompatibilitate – HLA
clasele I şi II. Selectiv, la unii pacienţi cu suspiciune de
infecţie virală s-a efectuat testarea serologică. În funcţie
de necesităţile clinico-paraclinice, nivelul examinării de
laborator la unii pacienţi putea fi depăşit prin efectuarea
altor analize.
Rezultate şi discuţii. În funcţie de forma clinică a ACJ,
copiii din studiul nostru s-au repartizat în felul următor: la
13,0% copii a fost constatată forma sistemică; la 30,4% -
forma poliarticulară şi la 56,6% copii a fost diagnosticată
oligoartrita.
Vârsta de la debutul bolii la pacienţii investigaţi a variat
de la 13,0 la 192,0 luni (media de vârstă – 134,6±51,8 luni).
După cum se observă din tabelul în tab.1, debutul ACJ
variază la diferite vârste. Astfel, ACJ a fost depistată la 8
(3,5%) copii cu vârste sub 2 ani; la 29 (12,6%) copii – sub 5
ani. La 57 (24,7%) copii ACJ a survenit la o vârstă cuprinsă
între 5 şi 10 ani, la 107 (46,35) copii – la 10-15 ani. A se
remarca faptul că la o treime de copii (30,7%) debutul ACJ
a fost la vârsta de 15-16 ani.
Vârsta la debut a copiilor cu ACJ
Vârsta, ani n %