Buletin de Perinatologie 3_2008 - Baza de date a revistelor ştiinţifice

© Lilia Siniţîna, I. Fuior , A. Cernîi
Lilia Siniţîna, I. Fuior , A. Cernîi
ASPeCTe MORFOLOGICe ALe UNOR IMUNODeFICIeNţe CONGeNITALe
IMSP Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului
(director – dr.hab.în medicină, profesor-cercetător Ludmila Eţco)
Introducere. Perioada perinatală este însoţită de o
restructurare radicală funcţională, iar uneori şi anatomică
a organelor şi sistemelor de organe. Ca rezultat al acestor
modificări are loc adaptarea organismului copilului nounăscut
pentru viaţă extrauterină şi menţinerea homeostaziei
mediului intern fără ajutorul organismului matern. J. A. Levy
(2001) menţionează importanţa statutului imun înnăscut
ca fiind prima linie de apărare specializată în neîncetatele
întâlniri zilnice cu potenţialii patogeni. În procesul trecerii
din condiţii sterile intrauterine în condiţii cu numeroşi
antigeni are loc modificarea diferitelor verigi ale sistemului
imun. Ulterior, se produc procese ce determină stabilirea
răspunsului imun adecvat, formarea memoriei imunologice
şi menţinerea toleranţei imunologice, reţinerea reacţiilor
hiperergice şi a inflamaţiei. Instalarea unui echilibru
optim al acestor procese permite dezvoltarea armonioasă a
organismului [10].
Conform comunicărilor е. г. тареева, 2000; н. В. орджоникидзе,
2002; В. н. Серов и др., 2002; а. н. Стрижаков
и др., 2003, cea mai importantă problemă în patologia
perinatală rămâne a fi infecţia intrauterină provocată de
agenţii patogeni bacterieni, chlamidieni, micoplasmici şi
virali.
Incidenţa naşterii unui copil cu manifestări clinice ale
infecţiei intrauterine proveniţi de la mame cu patologie
infecţioasă atinge nivelul de 53%, iar în structura letalităţii
perinatale incidenţa infecţiilor intrauterine alcătuieşte
46,5% din cazuri [2, 13].
Ţinând cont de incidenţa înaltă a infecţiilor intrauterine,
prezintă interes studierea influenţei acestora asupra
organelor de reglare imunologică.
Scopul studiului. Elucidarea particularităţilor
morfologice în organele imunocompetente ce se dezvoltă
sub acţiunea infecţiei intrauterine.
Material şi metode. În scopul elucidării acţiunii infecţiei
intrauterine asupra sistemului imun au fost examinate 614
cazuri de deces perinatal, care au fost repartizate în 3
loturi de studiu şi un lot martor. Loturile de studiu au fost
selectate după criteriul de vârstă gestaţională: 141 fetuşi;
193 prematuri; 124 născuţi la termen.
Lotul martor l-au constituit 156 copii decedaţi în
perioada perinatală şi fetuşi a căror naştere cărora a fost
declanşată la indicaţii sociale, analiza cărora n-a relevat
patologie infecţioasă.
Studiului electrono-optic au fost supuşi specimeni
tisulari de la 12 nou-născuţi cu infecţie intrauterină
bacteriană prelevaţi din timus în primele 2 ore după deces.
Materialul de studiu a fost investigat prin metoda
histologică cu utilizarea coloraţiilor uzuale (hematoxilină şi
eozină, picrofuxină după van Gieson), metoda histochimică
prin colorarea cu sudan III şi reacţia Brachet în modificarea
2
autorului [8], metoda virusoscopică după павловский,
metoda bacterioscopică prin colorarea cu azur şi eozină,
metoda bacteriologică, metoda imunofluorescentă după
Coons, în modificarea г. м. майборода, microscopia
electronică transmisivă.
Analizele statistice ale datelor detectate s-au efectuat
prin metoda varianţei, metoda corelaţională, construirea
histogramelor, metodele clusteriene (dendrograme, k-medii).
În scopul vizat s-a utilizat pachetul de Soft STATISTI-
CA al companiei Stat. Soft. Inc. (SUA), (1999).
Material de studiu au servit specimeni tisulari prelevaţi
din timus, splină, ganglioni limfatici şi din organele interne
şi encefal, precum şi din placentele acestor cazuri, asupra
cărora au fost aplicate metodele de colorare uzuală şi fragmente
care au fost supuse atât metodelor uzuale de colorare,
cât şi celor suplimentare, inclusiv histochimice (sudan III,
Brachet).
Piesele histologice se studiau la microscopul „Biolam”.
Secţiunile ultrafine din sectoarele tisulare selectate au fost
confecţionate la ultramicrotomul TESLA BS-490A. Examinarea
secţiunilor ultrafine a fost realizată la microscopul
electronic JEM-100Sx cu tensiunea acceleratorie a acestuia
de 60 sau 80 kV.
Pentru aprecierea impactului infecţiilor intrauterine
asupra timusului a fost utilizată clasificarea autoarei Т. Е.
Ивановская, bazată pe cuantificarea modificărilor morfologice
[12].
Rezultatele investigaţiilor. În urma investigaţiilor
efectuate asupra studierii modificărilor tisulare în organele
sistemului imun (timus, splină, ganglioni limfatici) în cadrul
infecţiilor intrauterine, s-au relevat diverse deteriorări ale
organelor imunocompetente. În timus s-a depistat o gamă
de modificări, care în funcţie de combinarea lor morfologică
a fost estimată ca transformare accidentală timică (TAT)
de diferit grad în 97,4% din cazuri [7]. De menţionat că
evoluţia TAT nu avea un caracter regresiv liniar, afirmaţie
confirmată prin faptul că leziunile celulare variau în limite
largi de la un lobul la altul sau chiar în acelaşi lobul. În
acest context, concomitent cu modificările descrise mai
sus, putea fi observată o depleţiune limfocitară neuniformă,
cu reflecţiune asupra sergegării cortico-medulare, ceea ce
conferea cortexului devieri marcante de grosime, ultimul,
uneori apărând brusc efilat. Analiza comparativă a TAT la
diferite loturi de deces perinatal cu infecţie intrauterină,
efectuată în baza datelor detectate, a determinat o deosebire
de martor cu suport statistic la nivel de 5% [9].
În scopul stabilirii relaţiilor etapă ontogenetică x tip
infecţie intrauterină şi a rolului de bază al unor importanţi
factori implicaţi în TAT, s-a efectuat analiza bifactorială
a varianţei, din care a rezultat că cea mai mare pondere
factorială în sursa de variaţie a TAT o are tipul infecţiei
intrauterine, marcat cu 94,71%.