Buletin de Perinatologie 3_2008 - Baza de date a revistelor ştiinţifice

• Familia ca instituţie socială de bază în Republica
Moldova este într-o criză determinată de : rata fertilităţii
scăzută, rata divorţurilor crescută şi o rată crescută a
copiilor născuţi în afara căsătoriei. Familia cu mulţi copii
nu mai este o alegere pentru majoritatea populaţiei ţării.
Studiul Demografic şi de Sănătate din RM 2005 sugerează
că femeile şi bărbaţii moldoveni îşi doresc familii mici.
Astfel 77% din femeile şi 74% din bărbaţii care au doi
copii nu-şi mai doresc alţi copii. Chiar şi printre cei cu
un singur copil , peste o treime din intervievaţi nu mai
doresc alţi copii. În mod surprinzător 9% din femeile şi
17% din bărbaţii fără copii afirmă că nu-şi doresc copii.
• Migrarea intensă peste hotare în căutarea locurilor
de muncă, în special a femeilor de vârsta reproductivă.
Migrarea este un important fenomen demografic şi are
un impact substanţial negativ asupra creşterii populaţiei
şi asupra structurii sociale şi economice ale societăţii.
• Declinul economic al ţării. Recesiunea profundă şi
îndelungată din anii 1990 a adus la aceea că Moldova a
devenit cea mai săracă ţară din Europa. Către anul 1999
peste 70% din moldoveni erau săraci, iar peste 60%
erau extrem de săraci. În perioada anilor 1999 – 2005
rata naţională a sărăciei a scăzut de la 73% la 28,5%,
marcând cel mai mare declin absolut al sărăciei în Europa
şi Asia Centrală pe parcursul acestei perioade (Moldova
Rezultate şi Banca Mondială, decembrie 2006).
• Amânarea naşterii copiilor. SDS 2005 a demonstrat
că majoritatea femeilor cu vârsta cuprinsă între 20 şi 24
ani nu au avut nici o naştere; pentru femeile de 25 ani şi
mai mult vârsta la prima naştere a fost de 21 sau 22 ani.
Deci naşterea primului copil în RM în ultimii ani este
amânată pentru mai târziu.
Rata cea mai înaltă a mortalităţii populaţiei a fost la
mijlocul anilor 90. Astfel, în anul 1995 rata mortalităţii
populaţiei a fost de 12,2 la 1000 locuitori (mult mai
ridicată ca în anul 1950 – 11,2), după care a variat în
anii următori între 10,9 (1998) şi 12,4 (2005). Structura
mortalităţii după cauze corespunde celei internaţionale,
cu excepţia mortalităţii populaţiei din cauza bolilor
aparatului digestiv, care in Republica Moldova este pe
locul trei. Pe primul loc se situează (2006) mortalitatea
din cauza maladiilor aparatului circulator – 671,37 cazuri
la 100.000 locuitori, pe locul doi este cea din cauza
tumorilor – 153,41, iar pe locul patru este mortalitatea
din accidente, intoxicaţii şi traume. Pentru Republica
Moldova este o problemă mortalitatea persoanelor apte
de muncă. Astfel în 2007 din 43050 persoane decedate
12506 (29,1%) au fost în vârsta aptă de muncă. Diferă
structura cauzelor mortalităţii populaţiei apte de muncă
comparativ cu cea a mortalităţii generale; pe primul loc
se situează la fel maladiile cardiovasculare, iar pe locul
doi sunt traumele şi otrăvirile, tumorile situându-se pe
locul trei.
Tendinţele proceselor demografice din Republica
Moldova în prima jumătate a secolului 21 se
caracterizează printr-o mortalitate înaltă a populaţiei,
în special a bărbaţilor. Pe parcursul anilor 2001 – 2006
mortalitatea femeilor a fost mai mare numai în cazul
celei provocate de bolile aparatului circulator (În 2006
mortalitatea feminină din aceste cauze a constituit 703
comparativ cu cea masculina – 637 la 100000 populaţie).
Este net superioară mortalitatea masculină prin tumori
(180,3 faţă de 128,7 în 2006), prin boli ale aparatului
digestiv (130,6 şi 115,1) şi traume şi intoxicaţii – 167,0
comparativ cu cea feminină 48,1 (2006). Mortalitatea
bărbaţilor în vârsta aptă de muncă este mult mai mare
ca cea a femeilor de aceeaşi vârstă – respectiv 774,9 şi
282,7 la 100000 locuitori.
Pe parcursul aceleiaşi perioade este o tendinţă de
creştere a mortalităţii generale prin tumori (de la 129,9 în
2001 la 153,4 în 2006), prin maladiile aparatului digestiv
(de la 109,5 în 2001 la 122,5 în 2006, atestându-se cel
mai înalt nivel în 2005 -128,6).
Mortalitatea infantilă are o tendinţă stabilă de
diminuare începând cu anul 1994, când a avut cel mai
înalt nivel – 22,6 la 1000 născuţi vii şi a ajuns la 11,8
în 2006 (în 1994 acest indicator includea şi regiunea
de est a ţării), dar rămâne inferioară celei din ţările
vesteuropene.
Natalitatea scăzută , mortalitatea în creştere, emigrarea
în masă a populaţiei şi imigrarea limitată determină
limitele pronosticurilor numărului populaţiei în anii
următori. Astfel pentru anul 2015 populaţia Republicii
Moldova va fi sub 3 milioane, iar la sfârşitul anului 2050
va fi peste 1 milion de oameni. Acest ritm de diminuare a
numărului populaţiei accentuează şi mai mult importanţa
calităţii ei. Estimările demonstrează că se va schimba nu
numai numărul populaţiei, dar se va schimba şi structura
ei. Aceasta se referă preponderent la componenţa de
vârsta a populaţiei. În perioada anilor 1997 – 2006 a
scăzut de la 25,6% la 18,1% populaţia de vârstă 0-14 ani
şi a crescut de la 9,3% până la 10,2% a celor cu vârsta
peste 65 ani, adică a celor vârstnici şi inapţi de muncă.
Creşterea numărului populaţiei vârstnice este rezultatul
îmbătrânirii populaţiei Republicii Moldova. Coeficientul
îmbătrânirii populaţiei a crescut de la 9,7 la 100 locuitori
în 1970 până la 13,9 în 2002 şi 2003 şi a scăzut în
următorii 2 ani până la 13,6. Sigur că acest segment
al populaţiei poate constitui resursă de muncă în cazul
unei stări de sănătate bună a lor. Reducerea numărului
de oameni angajaţi în muncă şi creşterea vârstei medii a
celor angajaţi în economia naţională va avea impactul său
asupra dezvoltării sociale şi economice a ţării cu impact
direct asupra rezervelor forţei de muncă, distribuirii
venitului, cheltuielilor publice pentru asigurările sociale
, investiţiilor şi altele. Continuarea creşterii populaţiei
vârstnice va rezulta într-o scurtare serioasă în termeni
de capital uman necesar pentru dezvoltarea susţinută a
ţării.
Conform datelor Biroului Naţional de Statistică în
2006 au plecat din ţară în căutarea locurilor de muncă
aproximativ 310 000 oameni, adică 22,8% din populaţia
activă de muncă. 40,3% din cei plecaţi peste hotarele
ţării sunt persoane cu vârsta între 20 şi 29 ani, urmate de