Buletin de Perinatologie 3_2008 - Baza de date a revistelor ştiinţifice

aparţin acestei etnii sunt abandonaţi de obicei copiii de
rangurile I şi II [4,11].
O categorie specifică de femei cu risc de abandon
sunt mamele adolescente. Fără a detaliza evoluţia sarcinii
nedorite la minorele gravide şi anturajul lor psihologic,
este evidentă problema acestor mămici, a partenerilor
sau părinţilor lor privitor la soarta viitorului copil.
Majoritatea adolescenţilor nu au competenţă parentală.
Tendinţa idealizării rolului de părinte poate duce la
raportări eronate şi la pierderea încrederii în sine pentru
unele persoane tinere, neexperimentate.
O situaţie particulară, conform unor surse bibliografice,
prezintă abandonul influenţat de mentalitatea cadrelor
medicale [11], şi anume:
- etichetarea de “caz social”,
- blamarea mamei fără soţ sau tată cunoscut,
- referinţe la problemele personale,
- critica mamei,
- separarea îndelungată a cuplului mama-copil în
primele zile după naştere,
- nerespectarea secretului medical,
- refuzul internării mamei alături de copil în secţiile
de pediatrie,
- internarea copilului nou-născut în secţiile neonatalpediatrice
pe o perioadă îndelungată, care cu timpul pot
deveni victime ale hospitalismului.
Personalul medical recunoaşte faptul că se ştiu
prea puţine informaţii despre serviciile sociale
existente: asistenţa socială oferită de Direcţia de
Protecţie a Drepturilor Copilului sau de o organizaţie
neguvernamentală. De asemenea, există probleme legate
de comunicare şi de coordonare între serviciile sociale şi
cele medicale.
Unele cadre medicale au o atitudine discriminatorie
faţă de persoanele în dificultate. Etichetate “cazuri
sociale”, uneori, mamele cu risc de abandon sunt de obicei
separate de copiii lor. Nu există acţiuni de prevenire a
abandonului, care să încerce să apropie mama de copilul
său, considerând că o familie bună trebuie să răspundă
3
unor criterii educative, culturale, sociale şi economice.
Este adevărat că un copil are nevoie de un cadru material
minim, însă celelalte lipsuri pot fi compensate de un
cadru familial caracterizat prin afecţiune, acceptare şi
autoritate [11].
Studiul efectuat în România a demonstrat impactul
implementării sistemului rooming-in în maternităţi în
reducerea riscului de abandon. Aflarea mamei împreună
cu nou-născutul în acelaşi salon influenţează pozitiv
asupra calităţii relaţiei mamă-copil [2,11].
În centrele perinatologice din Republica Moldova
problema implementării sistemului rooming-in poate
fi considerată ca fiind soluţionată, însă este important,
că deşi mamele sunt împreună cu copiii lor, personalul
medical să aibă suficientă încredere pentru a le lăsa să se
ocupe de nou-născuţi.
O atenţie deosebită se va acorda mamelor cu risc de
abandon în dezvoltarea ataşamentului faţă de copilul
nou-născut – misiune, uneori, destul de dificil de
realizat, în care rolul personalului medical, psihologului
sau asistentului social poate fi decisiv. La această etapă
abandonul poate fi prevenit dacă se obţine o atitudine
de suport şi din partea familiei sau partenerului mamei
aflate în dificultate [1,6,10].
Centrul Perinatologic al IMSP “Spitalul Clinic
Municipal nr.1” din Chişinău, cu o capacitate de circa
6900 naşteri în anul 2007, este prima instituţie medicală
de profil obstetrical din ţară care, începând cu anul 2001
în baza Secţiei Consultative de Perinatologie, având ca
partener Asociaţia Obştească “Progres prin Alternativă”,
a implementat servicii psihosociale în cadrul îngrijirilor
perinatale iniţial colaborând cu asistenţi sociali şi cu
un psiholog voluntari, iar mai târziu încadrând aceşti
specialişti în schema de personal a instituţiei [4,10].
Experienţa proiectelor realizate în clinica nominalizată
a demonstrat rolul serviciilor personalizate de asistenţă
psihologică şi medico-socială în reducerea riscului de
sănătate la mamă şi nou-născut, precum şi de abandon
infantil în familiile cu probleme psihosociale (tabelul 1).
Tabelul 1
Situaţia privind abandonul infantil în condiţiile Centrului Perinatologic Municipal din cadrul IMSP Spitalul
Clinic Municipal nr.1, Chişinău
Iindicatori 2001 2002 * 2003 * 2004 * 2005 2006 * 2007 *
Numărul copiilor abandonaţi
( inclusiv - temporar)
74 42 28 28 34 17 24
Din ei:
Luaţi sub tutelă 1 1 - - - - -
Reintegraţi cu părinţii 5 3 - - 3 2 -
Abandon temporar 3 4 9 11 17 7 7
Abandon legalizat 63 32 19 16 14 8 17
Au decedat 2 2 - 1 - - -
Notă: * În perioada indicată în CPM SCM nr.1 au activat asistenţi sociali, inclusiv voluntari.