Volum integral - Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie

111
Muntele Mic (Car) – stradă. V. supra.
Muntele Mic (M) – munte. V. supra.
Muntele Mic (Mal) – munte. V. supra.
Muntele Mic (Măg) – munte. V. supra.
Muntele Mic (Măr) – munte. V. supra.
Muntele Mic (PoiMr) – munte. V. supra.
Muntele Mic (TRu) – munte. V. supra.
Muntele Nemánu (Car) – stradă. – După antrop. Neman (cf.
Nemoianu) (DOR, 335), cf. şi Nemea, Nemescu (DNFR, 331).
Muntele PoieníŃa (Bcv) – păşune alpină în masivul Retezat. –
După s. munte + determ. subst. poieniŃă.
Muntele Rúsca (RusŃ) – munte. – După s. munte + determ. topon.
Rusca.
MunŃii Báicu (Măr) – munte. – După s. munte (pl.) + determ.
antrop. Baicu, v. supra Baicu.
MunŃii Blójului (Măr) – păşune alpină. – După s. munte (pl.) +
determ. topon. Bloju (gen.).
Murgána (M) – munte. – După adj. murgan(ă), v. supra Morgana,
v. şi antrop. Murgan (DOR, 329).
Murgana (PoiMr) – munte. V. supra.
Murgana (VB) – munte. V. supra.
Muróëu (Bor) – culme de deal. – După s. muroń „stafie, strigoi”,
cf. muroi (DA).
Múza (Var) – teren arabil. – După antrop. Muza (DOR, 292, s. v.
Hamza, DTB, VI, 75).
SIGLE ŞI ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
ACILFR = Actele celui de-al XII-lea Congres InternaŃional de Lingvistică şi
Filologie Romanică (Bucureşti, 1968), I-II, Bucureşti, EA, 1970-1971.
ANON. CAR. = Anonymus Caransebiesensis (Dictionarium valachico-latinum,
vechi glosar roman-latin), în „Tinerimea română”, publicaŃie a SocietăŃii
literare cu acelaşi nume sub direcŃia lui Gregorie C. Tocilescu, serie nouă,
Tipografia corpului didactic, vol I, fasc. III, p. 326-380.
Bogrea, PIF = Vasile Bogrea, Pagini istorico-filologice, Cluj, Ed. Dacia, 1971.
Borcilă, Un fenomen fonetic = Mircea Borcilă, Un fenomen fonetic dialectal:
rostirea lui ş ca s şi a lui j ca z în graiurile dacoromâne. I. Răspândirea şi
situaŃia actuală a fenomenului, în CL, X, 1965, nr. 2, p. 269-279.
Brâncuş, Vocabularul autohton = Grigore Brâncuş, Vocabularul autohton al
limbii române, Bucureşti, EŞE, 1983.