Volum integral - Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie

258
sens diferit de cel actual: bolovan „idol”, ciudi „a se minuna”, lemn „arbore,
copac”, mândru „înŃelept”, mândrie „înŃelepciune”, mişel „sărac”, păcură „iad”,
sărac „orfan”, să „dacă” etc.
În capitolele al X-lea şi al XI-lea, dedicate sintaxei propoziŃiei şi sintaxei
frazei, autorul menŃionează că textul cercetat prezintă multe particularităŃi străine
de spiritul limbii române datorate imitării structurilor lingvistice ale originalului
maghiar, provocate de incapacitatea traducătorului de a reda în mod clar în
română textul maghiar. Autorul s-a limitat să semnaleze şi, desigur, să comenteze
doar aspectele sintactice cele mai semnificative, menŃionând dacă fenomenul
respeciv este o particularitate a limbii române vechi sau dacă acestea se datorează
influenŃei originalului maghiar.
În ceea ce priveşte topica manuscrisului supus cercetării, autorul
demonstrează că aceasta se caracterizează prin numărul ridicat de construcŃii
anormale, cum ar fi unele inversiuni şi dislocări sintactice, din cauza cărora textul
psalmilor devine artificios si, deseori, obscur, fapt care se datorează fidelităŃii faŃă
de originalul maghiar şi, parŃial, încercării de a păstra o anumită structură metrică
şi poetică în versiunea românească.
Analiza lingvistică a textului, făcută cu acribie şi pricepere, îi permit lui
Daniele Pantaleoni în final să localizeze textul în Banat şi Transilvania de
sud-vest pe baza unor fenomene fonetice ca: păstrarea vocalei ă neasimilată la o
în cuvinte ca (nerod) = nărod pentru norod, (nerok) = năroc pentru noroc,
păstrarea lui i etimologic în rid, transformarea lui Ì în v în luva „luua”, păstrarea
lui ń în cuvinte ca denteny „dintâń” (= dintâi), kuvinosz (cuvińos) „cuvios”,
păstrarea labialelor nealterate: binye „bine”, picsorul „piciorul”, mila „mila” etc.,
păstrarea africatei prepalatale ğ netrecută la j; morfologice ca: reduplicarea
pronumelui reflexiv neaccentuat în construcŃii de tipul: m-am sfârşitu-mă, formele
de imperativ negativ nu fireŃi, nu grăireŃi, lexicale Ńărigă, cet, imală, vicodol, lete,
tot natul etc.
Bibliografia (p. 165-170), cuprinzând un număr impresionant de titluri şi
autori, scrisă în română şi/sau în alte limbi, este adusă la zi şi trecută prin filtru
propriu. Este suficient să amintim că lucrările consultate sunt folosite fie în
interiorul comentariului, fie în cele aproximativ 250 de note de subsol.
Partea a doua constă în textul editat (cei 150 de psalmi, nu şi cele 42 de
cântece religioase din manuscris), care este reprodus cu mare fidelitate,
păstrându-se particularităŃile ortografice folosite de copist. În Notă asupra ediŃiei
(p. 173) suntem avertizaŃi că editorul a intervenit doar în ceea ce priveşte
renunŃarea la reduplicarea literelor, în separarea cuvintelor şi în completarea cu
caractere italice a unor litere omise de copist (acestea din urmă au fost reproduse
în paranteze pătrate).
Din cele spuse până aici, reiese că în lucrarea de faŃă, complexă şi dificilă,
Daniele Pantaleoni tratează un subiect care aparŃine mai multor domenii: culturii
române vechi, istoriei limbii române (literare), dar şi dialectologiei istorice.
Trebuie să menŃionăm aici importanŃa ei pentru toate aceste domenii, dar, în
special, pentru istoria lexicului limbii române, în primul rând în ceea ce priveşte
prima atestare scrisă a unor cuvinte pe care le găsim notate pentru prima dată în
textul Psaltirii anonime.