Volum integral - Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie

82
În Prelúca lu Bogat (Măr) – păşune alpină. – După s. reg. prelucă
„poiană mică de pădure” (CADE); „loc cultivat înconjurat de o pădure sau
de un teren sterp; loc nesemănat, rămas în interiorul unui loc semănat;
(înv., în forma: preloacă) teren despădurit, arat şi pregătit ca ogor; izlaz,
imaş; luncă, crâng, zăvoi; vale îngustă, vâlcea înfundată; spărtură,
despicătură, gaură; scobitură, loc prin care se scurge apa; (în forma:
prilucă) crestătură făcută în piciorul de sus al prispei; staul pentru oi”
(DAR) + determ. antrop. Bogat (< adj. bogat) precedat de prep. în.
În Prisácă (TRu) – poiană sub Muntele Mic. – După s. prisacă
„curătură” „(popular) loc într-o pădure unde s-au tăiat copacii; poiană
rămasă după tăierea copacilor”, „loc unde sunt aşezaŃi stupii, unde se cresc
albine; totalitatea stupilor aşezaŃi pe acest loc; stupină, prisăcărie” (DLR)
(cf. sl. prěsěšti „a tăia”, presaka „tăiere (în pădure)”, ceh. přeseka „tăierea
pădurii”, pol. preseka „gard viu” (Iordan, Top. rom., 24)) precedat de prep.
în.
În Râpi (Măr) – râpă. – După s. râpă (pl.) precedat de prep. în.
În Răstoácă (Măr) – loc plan înconjurat de apele Eruga şi Bistra. –
După s. răstoacă „vârtej produs în locul unde o apă cugătoare, puŃin
adâncă, trece peste prund şi peste bolovani”, prin extindere „gârlă puŃin
adâncă prin abaterea apei cu scopul de a se prinde peşti în albia secată”
(DLR) (< sl. *rastokŭ (cf. rus. rastóka „separare, despărŃire”, rastók
„desfacerea unei ape din albia ei”, ceh. rastok(a) „locul unde două râuri se
desfac sau se unesc”, Iordan, Top. rom., 72) precedat de prep. în.
În Róvină (Dlc) – deal. – După s. rovină „loc mlăştinos; mlaştină,
mocirlă” (< sl., bg. rovŭ „şanŃ”) (DEX), „groapă, adâncitură, surpătură de
teren” (DLR) precedat de prep. în.
În Runc (Măr) – fâneŃe. – După s. runc „loc despădurit folosit ca
păşune sau pentru a fi cultivat; curătură” (< lat. runcus) (DEX) precedat de
prep. în.
În Sălătrúc (Măr) – loc împădurit. – După s. reg. sălătrúc „cotitură
a unui drum” (DAR, cf. şi TTRT (Sălaj), 285-286) precedat de prep. în.
În Strungi (TRu) – teren arabil. – După s. strungă (pl.) „loc
îngrădit la stână, unde se mulg oile, deschizătură, portiŃă îngustă făcută în
acest loc, prin care trec oile una câte una la muls” (DEX), „trecătoare
îngustă, spintecătură între munŃi” (Iordan, Top. rom., 532) (cf. alb.
shtrungä DLRM, DEX, Russu, ER, 393-396; Giuglea, CRR, 41-45;
Brâncuş, Vocabularul autohton, 117-118; Ivănescu, ILR, 254) precedat de
prep. în.
În SurupéŃ (Măr) – râpă. – După s. sur(u)pătură „loc prăpăstios în
curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porŃiune de teren” (DEX) precedat
de prep. în.