Nr. 8/2008 - Politia de Frontiera

More documents

Recommendations

Info

TERORISMUL, ÎN CEASUL AL 12 - În ultimii ani, întreaga lume, dar în mod deosebit Europa, a fost marcatã de schimbãri politice fundamentale. Aceste mutaåii, dar, mai ales, actele teroriste din 11 septembrie 2001, s-au resimåit, în mod special, în ceea ce priveæte politica de securitate, determinând problemele majore ale securitãåii interne pentru statele europene, æi nu numai, sã se structureze în jurul evoluåiilor alarmante ale crimei organizate, extremismului politic æi terorismului, cu tot cortegiul de ameninåãri æi implicaåii negative care derivã din acestea. Definit de Vladimir Putin drept boala secolului XXI, un pol al noii ordini mon diale, mega te ro rism sau hiperterorism, terorismul este apreciat de Bill Clinton drept „par tea întunecatã a globalizãrii care divide lumea în bogaåi æi sã raci, promoveazã competiåia, dar æi conflictele, alimenteazã sen ti men tele de urã, alienare, durere, concomitent cu crearea de noi re laåii æi interacåiuni, de noi conglomerate sociale, politice æi economice”. Analiza evoluåiei fenomenului extremist-terorist pe plan internaåional relevã, din ce în ce mai mult, o tendinåã de intensificare a acestuia, inclusiv în folosirea violenåei ca mijloc de promovare æi impunere a unor scopuri æi interese politice. Acest nou tip de rãz boi, purtat cu un inamic aflat printre noi, implicã cos turi æi urmãri greu de anticipat. Toate acestea au transformat terorismul într-o armã strategicã, lumea nefiind pregãtitã pentru a-i face faåã. Terorismul actual reprezintã provocarea mi leniului trei, re u æind, prin acåiunile organizate, chiar sã spulbere, în parte, „mi tul in vincibilitãåii” SUA. Parafrazând un reputat reprezentant al Germaniei, nu trebuie sã uitãm cã, în lupta împotriva terorii, „ suntem în ceasul al 12-lea fãrã câteva minute!”. Chestor general de poliåie, prof. univ. dr. Anghel ANDREESCU, secretar de stat în Ministerul Internelor æi Reformei Administrative, comisar-æef dr. Nicolae RADU, consilier - Ministerul Internelor æi Reformei Administrative Rãspândirea fundamentalismului islamic În Iran, ca urmare a insuccesului unor reforme economice æi sociale întreprinse de æahul Mohamed Reza Pahlavi Aliahmer æi deteriorãrii situaåiei economice, în anul 1978 au avut loc ample miæcãri revendicative laice æi religioase, ceea ce a determinat introducerea Legii Maråiale æi formarea unui guvern militar. Aceste mãsuri nu au asigurat restabilirea situaåiei, æahul fiind determinat sã pãrãseascã åara în ianuarie 1979. Reîntors în åarã dupã 15 ani de exil, liderul religios æiit, ayatolahul Khomeiny a constituit Consiliul revoluåionar islamic având drept obiectiv conducerea Revoluåiei islamice în Iran. A fost organizat un referendum prin care, la 10 aprilie 1994, a fost proclamatã Republica Islamicã. Tot prin referendum, în decembrie 1979, a fost adoptatã o nouã constituåie, bazatã pe principiile dreptului tradiåional islamic. Dupã 1979, Iranul a devenit principalul promotor al fundamentalismului islamic, stabilindu-æi drept obiectiv extinderea revoluåiei islamice în toate åãrile musulmane æi crearea de noi state islamice . Potrivit Doctrinei Securitãåii Naåionale dezbãtutã de parlamentul iranian în august 1988, înfãptuirea exportului revoluåiei islamice se poate realiza pe trei cãi: militarã (JIHAD sau Rãzboiul Sfânt), semi-militarã (care, în fapt, reprezintã acåiunile teroriste) æi paænicã (propagandisticã, economicã etc.). Pentru coordonarea acåiunilor de export a revoluåiei islamice, în Iran au fost constituite organe æi organizaåii oficiale ca Ministerul Orientãrii Islamice, Organizaåia pentru Cooperarea Islamicã Mondialã, Organizaåia pentru Rãspândirea Islamului. Acåiunile æi mãsurile întreprinse în acest scop sunt justificate de autoritãåile iraniene prin întreåinerea de relaåii preferenåiale cu statele islamice; sprijinirea statelor, guvernelor æi miæcãrilor care luptã pentru eliberarea naåionalã, sprijinirea populaåiei musulmane din åãrile unde acestea sunt 24 F R O N T I E R A oprimate sau persecutate; acordarea de ajutoare umanitare unor grupuri etnice cu acceptul statelor unde acestea trãiesc. Conform unor informaåii, Iranul a trimis în Bosnia 350-400 de militari din Gãrzile Revoluåiei Islamice, având drept scop principal organizarea unor mici grupuri teroriste, formate din bosniaci, similare cu formaåiunile Hezbollah. Aceste mãsuri au întãrit temerile statelor occidentale cã prezenåa fundamentalismului islamic iranian în Balcani ar putea conduce la extinderea acåiunilor teroriste în centrul æi estul Europei. Momentul æi modalitãåile de acåiune sunt alese cu multã abilitate de cãtre fundamentaliætii iranieni. Astfel, aceætia s-au folosit pe deplin de criza din Golful Persic, din 1990-1991, pentru a-æi intensifica penetrarea în Africa, suplinind livrãrile de petrol ale Irakului æi Kuweitului cãtre åãrile africane, cu preåuri scãzute. De asemenea, profitând de faptul cã atenåia opiniei publice era concentratã asupra evenimentelor din Golf, conducerea D o c u m e n t a r
LEA FÃRÃ CÂTEVA MINUTE! (VI) iranianã a organizat numeroase contacte la nivel guvernamental cu diverse åãri africane, soldate nu numai cu acorduri de cooperare economicã, dar æi în alte domenii cum ar fi justiåia, vizând introducerea Legii islamice în sistemul juridic al statelor respective. Sudanul a devenit avanpostul rãspândirii integrismului în Africa tocmai datoritã acestei cooperãri la nivel de stat, care a creat bazele alianåei dintre fundamentaliætii iranieni æi cei sudanezi. Pe teritoriul sudanez au fost constituite tabere în cadrul cãrora luptãtorii iranieni pasdarani (din Corpul Gardienilor Revoluåiei Islamice) instruiesc comandouri teroriste destinate sã acåioneze în åãrile africane. Au fost semnalate grupuri de fundamentaliæti islamici bine înarmate æi asigurate logistic în Etiopia, Somalia, Uganda, Djibouti, Kenya, care furnizeazã armament æi bani diferitelor grupuri etnice aflate în conflict, asigurã pregãtirea militarã æi religioasã a mii æi mii de tineri sau se implicã în conflictele etnice æi politice din zonã. Ascensiunea fundamentalismului în Sudan a fost favorizatã, de altfel, chiar de autoritãåile venite la putere prin lovitura de stat din 1989. Pentru a-æi consolida poziåia s-au folosit de grupurile fundamentaliste ca foråã de æoc împotriva opozanåilor politici, acordând, în schimb, posibilitãåi de acåiune neîngrãditã membrilor Frontului Naåional Islamic - F.N.I. Aceastã organizaåie, condusã de cãtre vechiul militant islamic Hassan Al Turabi, a pãtruns la toate nivelele statului. Astfel, F.N.I. conduce ansamblul noilor structuri destinate sã asigure perpetuarea regimului în armatã æi în organizaåiile sociale. Tot F.N.I. se aflã la originea reformei structurilor statale ce prevede constituirea de „congrese populare” în cartiere, întreprinderi, localitãåi. Liderul islamist sudanez Hassan Al Turabi este, în acelaæi timp, secretarul general al unei veritabile internaåionale islamice - Conferinåa Popularã Arabo-islamicã (CPAI) care reuneæte Frontul Naåional Islamic (sudanez), HAJV1AS (palestinian), JAMAA ISLAMIYA (egiptean), Frontul Islamic al Salvãrii (algerian), ENNAHDA (tunisian) etc. Ambiåiile acestuia, de a deveni un nou pol de referinåã al lumii islamice æi chiar un fel de papã musulman, sunt de naturã sã creeze o breæã în miæcarea fundamentalistã pe plan internaåional. Algeria constituie un caz aparte privind ascensiunea fundamentalismului islamic. În aceastã åarã, transformarea religiei în foråã politicã a fost favorizatã chiar de autoritãåi dupã proclamarea independenåei, în 1962. Pe timpul administraåiei coloniale franceze, moscheile s-au aflat sub control, urmãrindu-se ca practica religioasã sã fie lipsitã de accente politice. Echilibrul între politicã æi religie s-a pãstrat pânã în 1972, când preæedintele Huari Boumedienne a impus ca rugãciunile sã devinã instrumente de propagandã în favoarea reformei agrare, pe care opinia publicã algerianã încã nu o accepta. Astfel, politica a pãtruns în viaåa religioasã. Unii imami s- au revoltat, æi împotriva lor au fost luate mãsuri represive. Opoziåia imamilor a început apoi sã se constituie în miæcare cu ideologie politicã. În perioada 1970-1980, au apãrut primele moschei particulare care au scãpat de sub controlul Ministerului Cultelor æi au devenit locuri ale contestãrii. Avântul fundamentalismului islamic în Algeria a fost favorizat de urmãtorii factori principali: trecerea educaåiei sub culorile arabizãrii, în mâinile religioæilor; influenåa sauditã (prin finanåarea unor mãsuri de arabizare), eæecul socialismului æi deteriorarea situaåiei economice. Dupã renunåarea la modelul politic al partidului unic au fost legalizate partidele politice, printre care æi Frontul Islamic al Salvãrii. Confruntaåi cu æomajul, deteriorarea nivelului de trai æi sentimentul frustrãrii, îndeosebi tinerii æi-au îndreptat toate speranåele spre FIS, ceea ce a dat acestuia caracterul unei miæcãri de masã æi i-a asigurat un succes zdrobitor la alegerile legislative din 1991. Dupã anularea de cãtre armatã - la cererea foråelor democratice - a rezultatelor alegerilor, în pofida mãsurilor represive, miæcarea integristã s-a amplificat, înregistrânduse noi organizaåii de aceastã facturã, concomitent cu recrudescenåa violenåelor æi xenofobiei. În momentul în care un dialog era pe cale sã fie deschis între autoritãåi æi FIS, cea mai radicalã dintre organizaåiile integriste, Grupul islamic înarmat a anunåat, la 26 august 1994, formarea unui guvern islamic æi instituirea „Califatului”. Egiptul, din 1992, se confruntã cu o crizã violentã, imprevizibilã, provocatã de actele teroriste ale fundamentaliætilor islamici care urmãresc rãsturnarea guvernului liberal prooccidental æi instituirea unui regim integrist în aceastã åarã. Violenåele din Egipt au început încã în 1981, prin asasinarea lui Anwar El Sadat de cãtre extremiætii care îl acuzau de a fi trãdat credinåa æi destinul naåional prin încheierea pãcii cu Israelul; încã din acea perioadã ameninåarea fundamentalistã era puternicã în Egipt. Abilitatea æi fermitatea conducerii statului, precum æi sprijinul financiar american au asigurat evitarea crizei economice æi izolãrii åãrii pe plan extern. Cu toate acestea, situaåia economicã a Egiptului nu este prea fericitã, ceea ce constituie unul din principalii factori favorizanåi ai militantismului islamic. De asemenea, naåionalismul socialist, odinioarã dominant în Orientul Apropiat, a devenit o ideologie perimatã. Prin urmare, speranåele unor categorii sociale defavorizate s-au îndreptat cãtre fundamentalismul islamic. F R O N T I E R A D o c u m e n t a r 25
Page 1 and 2: www.politiadefrontiera.ro Nu lãsa
Page 3 and 4: Ziua Poliåiei de Frontierã - 24 i
Page 5 and 6: frontierã în înfãptuirea actulu
Page 7 and 8: purtat diferite denumiri. Aceastã
Page 9 and 10: F R O N T I E R A E v e n i m e n
Page 11 and 12: componenta navalã a Poliåiei de F
Page 13 and 14: numãr atât de mic de cereri de az
Page 15 and 16: 60 kg de heroinã, ascunse într-un
Page 17 and 18: Zece cetãåeni de origine asiatic
Page 19 and 20: SE EVIDENÅIAZÃ O PORÅIUNE DIN SU
Page 21 and 22: Reåea infracåionalã anihilatã
Page 23: Grup infracåional specializat în
Page 27 and 28: ulterior a fost completat prin anex
Page 29 and 30: Asociaåia Club-Sportiv „Ætiinå
Page 31 and 32: Kamikaze - o galã electrizantã la
Page 33 and 34: Semnal editorial Corpul Naåional a
Page 35 and 36: B U A C R N :-) I Galeria a cu zâm
Page 37 and 38: L E G I S MINISTERUL INTERNELOR ÆI
Page 39 and 40: dupã caz, modificarea atribuåiilo
Page 41 and 42: acestuia; (2) De asemenea, poliåi
Page 43 and 44: acestuia, poliåiætilor care fac p

Nr. 8/2008 - Politia de Frontiera

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?