Metode matematice de optimizare. Metoda aproximării cu funcţii ...

( n + 1 + n −1)
Q
p =
n 2
(6.25)
Q
q = ( n + 1 −1)
n 2
unde e k este vectorul unitate după direcŃia k. Se evaluează apoi funcŃia f(x) în aceste
vârfuri şi se notează cu x h , x e , x s , valorile maximă, minimă şi cea de a doua după
valoarea maximă.
Valoarea x h este înlocuită cu un vârf în care f(x) are o valoare mai mică,
folosind trei operatori: reflexie, contracŃie şi expansiune.
Reflexia creează un nou punct x r în lungul liniei ce uneşte x h şi centrul x ,
determinat de cele n-1 vârfuri rămase
n
1
x = ∑ xi
, i ≠ h . (6.26)
n
i=
1
Vârful e determinat cu
xr
= x + α(
x − xh
) , (6.27)
unde α este un coeficient de reflexie (în mod normal α=1).
Dacă f r =f(x r ), satisface condiŃia f e