Metode matematice de optimizare. Metoda aproximării cu funcţii ...

Se creează un punct iniŃial de coordonate {30;3} şi apoi 6 puncte aleatoare
prezentate în tabelul 6.1.
Punctul X 2 care are valoarea maximă pentru funcŃia obiectiv este reflectat faŃă
de centrul setului P’ (fig. 6.26).
Folosind relaŃia (6.31) cu r=2,
'
a 1
=34+2×(34-49)=4
'
a 2
=138+2×(13,8-3)=36.
'
X 2
este dat de
' '
a1 , a2
:
Punct a 1 a 2 V
x 1
x 2
x 3
x 4
x 5
x 6
30
49
34
31
40
35
3
4
28
29
2
7
97,9
159
135,5
127
128,5
117,7
Tabelul 6.1
Punct a 1 a 2 V
x 1
x 3
x 4
x 5
x 6
30
34
31
40
35
3
28
29
2
7
97,9
135,5
127
128,5
117,7
Centru 34 13,8
Tabelul 6.2
'
a '
2
Deoarece a 1 ∉[20,50] şi nici ∉[1,31] se adoptă:
'
a 1
=20
'
a 2
=31
şi noile valori ale funcŃiei obiectiv şi respectiv deplasării (normalizate) sunt:
V =
10 × 20 + 31 = 94,
2
10 10 1
∆ = + = 0179 , > 0175 ,
9 × 20 9 × 31
'
Deoarece restricŃia nu se respectă, X 2
este mutat către centru, la jumătatea
distanŃei, conform relaŃiei (6.32):
" 20 + 3
a1
= = 27
2
" ( 31 + 13,
8)
a2
= = 22
2
Cu aceste valori, volumul si deplasarea devin: