Revista Coloana Infinitului nr. 65 - Brancusi

Comemorări - 100
abordat problemele concrete ale societăţii creatoare
şi beneficiare ale Fondurilor şi Fundaţiilor.
Sistemul realist de conducere al Diecezei a
reuşit să rezolve, în cea mai mare parte, discrepanţele
de ordin material existente între preoţi sau între
învăţători, în special sub aspectul sistematizării
salariilor preoţeşti şi a întregirii celor învăţătoreşti.
Pretutindeni, existenţa autonomiei comunelor
bisericeşti asigura comitetelor parohiale posibilitatea
de a-şi întreţine, ridica şi susţine bisericile şi şcolile
proprii.
Ajutorul acordat de Episcopie în vederea
ridicării de către comunele bisericeşti a lăcaşurilor
de cult a fost o practică devenită aproape tradiţie în
privinţa susţinerii unor comunităţi cu stare materială
nesatisfăcătoare. Venirea în Banat a Episcopului
Popea a fost de natură să sporească prestigiul Bisericii
Greco-Ortodoxe Române ca urmare a măsurilor
întreprinse în vederea consolidării parohiilor şi a numirii
unui număr mare de preoţi cu studii sistematice,
dispuşi cu precădere în parohiile vacante, la solicitarea
expresă a comunelor bisericeşti. Rezultatul politicii
promovate în perioada păstoririi s-a evidenţiat prin
sporirea numărului de parohii şi asumarea treptată a
sarcinilor confesionale din partea tuturor enoriaşilor,
înregistrându-se o creştere şi stabilitate a lor, până în
perioada de început a noului secol.
Mentalitatea distinctă constatată în fosta
„graniţă bănăţeană”, generată de susţinerea economică
a Comunităţii de Avere, a determinat abordarea
comparativă a problemelor complexe, economice,
eclesiale şi politice înregistrate în aceste comunităţi,
la nivelul atitudinii manifestate de credincioşi faţă de
susţinerea bisericii şi preotului, dascălului şi ierarhului.
Problemele politico-economice din comunele
bisericeşti ale acestei regiuni nu s-au putut rezolva în
întregime nici după trecerea P. N. R. la noul activism,
cu atât mai puţin din considerente de ordin eclesial.
Slabul determinism al unor preoţi şi învăţători din
Cercul electoral al Caransebeşului s-a repercutat
asupra comportamentului alegătorilor, impunându-se
în zonă conducători politici şi economici proguvernamentali.
Pentru Biserica Greco-Ortodoxă Română a
Caransebeşului, momentul a coincis cu susţinuta luptă
de apărare a societăţilor cultural-naţionale: Reuniunea
învăţătorilor, Conferinţele învăţătoreşti, Reuniunile
de lectură; Cassinele Române, Societăţile de cânt şi
muzică, Reuniunile Femeilor Române, Reuniunea
pentru un Fond de Teatru Român, Asociaţiunea
(ASTRA) ş. a.
Totodată, începând cu deceniul nouă al secolului
XIX, Episcopul Popea a promovat în funcţii
de conducere oameni care erau şi fruntaşi ai P. N. R.
local. Între 1890-1905, N. Popea a avut un sprijin
constant din partea unor militanţi pentru drepturi
naţionale precum: P. Barbu, D. Cioloca (profesori la
Institutul Teologic şi Pedagogic din Caransebeş), F.
Musta, T. Bădescu, M. Popovici, A. Ghidiu, G. Popovici,
T. Miclea ş. a.
Analiza actelor consistoriale şi sinodale prin
activitatea deputaţilor laici şi eclesiali, activitatea
comisiilor de specialitate relevă multă seriozitate
şi corectarea activităţii pe parcurs. De altfel, majoritatea
intelectualilor de marcă ai Banatului s-au
regăsit într-un fel sau altul antrenaţi în activităţile
complexe ale Bisericii Ortodoxe Române din Dieceza
Caransebeşului.
Un capitol distinct a fost dedicat implicării
Bisericii în susţinerea Şcolii confesionale româneşti
din Banat. Preluând în 1889 numeroase şcoli confesionale
aflate într-o situaţie precară, Episcopul
Popea a alcătuit un Program coerent de susţinere a
acestora, regulamente şi un Fond de pensiune pentru
învăţători. Lui i se datorează înfiinţarea Cursului IV la
Institutul Teologic din Caransebeş, Internatul acestei
şcoli medii, Biblioteca Institutului, edificarea a numeroase
şcoli româneşti în comunele bisericeşti, salvarea
unor preoţi, învăţători şi profesori care, pentru vina
de a fi refuzat să predea în limba maghiară (conform
Legii şcolare din 1907), Ministerul Cultelor solicita
suspendarea lor.
A rămas un punct de cotitură în istoria culturalnaţională
a românilor bănăţeni intrarea Asociaţiunii
(ASTRA) în Banat prin Adunarea generală de la Lugoj
(1896), la care Episcopia Caransebeşului a avut o
contribuţie însemnată. Aspectul progresist, modern
şi totodată destinat întăririi conştiinţei naţionale a
românilor din Monarhie s-a evidenţiat peste câţiva
ani în înfiinţarea despărţămintelor Asociaţiunii
(A.S.T.R.A.) în Dieceză, pe structura administrativă
a protopopiatelor şi cu deplina participare a ierarhilor,
preoţilor, învăţătorilor şi profesorilor alături de
intelectualii laici.
În paginile lucrării de faţă au fost abordate
pastoralele şi cuvântările sinodale ale Episcopului
Popea. Cuvintele evlavioase ale ierarhului s-au raportat
întotdeauna la problemele concrete ale societăţii
româneşti, îndemnând la iubire, bună înţelegere, la
păstrarea valorilor strămoşeşti precum credinţa, munca,
Şcoala în limba română, moralitatea şi religiozitatea.
Aceleaşi îndemnuri le-a adresat Episcopul prin
circularele sale preoţilor şi învăţătorilor confesionali,
îndemnându-i să le lămurească poporului. Totodată,
el a insistat ca aceştia să ofere exemple de urmat prin
activitatea lor eclesială, socială sau economică. Activismul,
moderaţia, realismul şi adaptarea metodelor
Coloana Infinitului, anul XI, vol II. (nr. 65) • 2008 Timiºoara
27