Revista Coloana Infinitului nr. 65 - Brancusi

Aniversări - 160
Într-o scrisoare adresată lui Nicolae
Bălcescu, Murgu nota: «Eu, frate, să ştii că am
plâns de bucurie, când am luat ştire despre triumful
libertăţii în România şi cu nerăbdare aştept
ca eu, carele după cum ştii, ca rob ieşind din
această ţară, pentru că i-am vrut dezrobirea şi
carele tot din pricina aceasta iarăşi am picat în
robie amară, acum că am slobod să văd România
slobodă şi să mă bucur de fericirea fraţilor mei,
care mai de mult ar fi meritat această soartă» 3 .
Preconizând înfiinţarea armatei populare române,
revoluţionarul român a promis ajutor atât moldovenilor,
cât şi muntenilor în cazul unei intervenţii
străine. L. Kossuth a desfiinţat armata populară
română, zădărnicind planurile lui Murgu.
În timpul revoluţiei, Murgu a menţinut
permanent legăturile cu revoluţionarii din Principatele
Române. Al. G. Golescu, Ion Maiorescu,
Dumitru Brăteanu s-au întâlnit cu fruntaşul
bănăţean Eftimie Murgu şi au discutat soarta
poporului român. În vara anului 1849, în timpul
tratativelor duse de Nicolae Bălcescu cu guvernul
revoluţionar maghiar, Eftimie Murgu a contribuit
la pacificarea forţelor româno-maghiare.
După ce a fost votată legea naţionalităţilor de
către Dieta din Seghedin, Eftimie Murgu a dus
ştirea lui Avram Iancu. A fost însă prea târziu,
forţele contrarevoluţionare înfrângând revoluţia
maghiară.
După înfrângerea revoluţiei, Eftimie Murgu
a fost arestat la 1 septembrie 1849 şi condamnat la
moarte prin spânzurătoare, dar pedeapsa i-a fost
comutată în închisoare pe patru ani şi confiscarea
bunurilor. A fost închis la închisoarea din Arad,
apoi la cea din Budapesta unde a fost judecat, de
unde a fost dus la închisoarea Iosefstadt din Boemia.
Anii grei de detenţie îi vor afecta sănătatea.
În toamna anului 1853, Eftimie Murgu a fost eliberat,
după care s-a retras din viaţa politică. Totuşi,
în 1861 a fost ales din nou deputat în Parlament
din partea circumscripţiei electorale Stamora-
Moraviţa. Deşi nu s-a mai expus public, Eftimie
Murgu visa «Marea Daco-Românie», iar îndemnul
său se îndrepta spre toţi românii: «Cea dintâi
grijă să vă fie, fraţilor, arma! Armata, cât mai în
grabă, căutaţi să aveţi, ca să puteţi cel puţin cea
dintâi năvală să o întâmpinaţi, cu bună ispravă,
apoi de aici încolo va fi grija noastră şi mai pe
urmă grija Europei… Altminterea, fraţilor, fiţi cu
inima şi staţi cu toţii pentru libertate. Dumnezeul
libertăţii s-a deşteptat, el priveghează pentru
soarta popoarelor, nu trebuie decât numai
obşteasca voinţă, şi tiranii vor rămâne ruşinaţi,
şi, noi, frate, care ştii că am fost jertfa mâniei
tiranilor, acum este vremea să ne izbândim» 4 . Era
visul tuturor românilor din Banat, Transilvania,
Moldova, Valachia/Ţara Românească/România.
La 12 mai 1870, Eftimie Murgu s-a stins
din viaţă la Budapesta şi a fost înmormântat în
cimitirul Kerepesy. În anul 1932 osemintele militantului
român au fost aduse în ţară şi reînhumate
în cimitirului din Lugoj, în Banat.
Referindu-se la personalitatea luptătorului
bănăţean, Protopopul Dr. Gheorghe Cotoşman
nota: «Eftimie Murgu, pe care înşişi Românii
ardeleni l-au invitat, după eliberarea sa din închisoare,
să le prezideze marea Adunare naţională
de la Blaj din 3/15 mai 1848, Zeul şi Apostolul
Românilor, cum îl numeau înşişi duşmanii lui,
creatorul Căpitănatului Ţării Banatului, luptătorul
pentru restaurarea Daco-României, restauratorul
Mitropoliei Banatului şi al episcopiei
Caransebeşului, n-a fost un rătăcit, – a fost un
mare vizionar, un apostol, un martir. Numele lui
rămâne un simbol, în faţa căruia se vor închina
Românii şi peste o mie de ani» 2 .
Participant la revoluţia de la 1848-1849,
luptător pentru libertatea şi unitatea ţărilor
române, cărturarul Eftimie Murgu şi-a înscris
numele între marile personalităţi bănăţene ale
secolului al XIX-lea.
NOTE
1
V.V. Haneş, Un mare luptător bănăţean: Eftimie
Murgu, în «Timocul», Caietul II şi III, Bucureşti,
1943, p. 15.
2
Ibidem, p. 448.
3
I.D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului,
Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1977,
p. 160.
4
Eftimie Murgu, Scrieri, Editura pentru literatură,
Bucureşti, 1969, p. 41.
5
V.V. Haneş, op. cit., p. 15.
6
Prot. Dr. Gheorghe Cotoşman, Eftimie Murgu şi
Banatul la 15/27 iunie 1848, Tipografia Diecezană
Caransebeş, 1947, p. 12.
Coloana Infinitului, anul XI, vol II. (nr. 65) • 2008 Timiºoara
43