Revista Coloana Infinitului nr. 65 - Brancusi

Comemorări - 40
în Cimitirul din municipiul Lugoj. Ca asistentă la
Facultatea de Muzică din Timişoara, alături de mai
mulţi colegi am fost delegată atunci să particip la
funeraliile maestrului Tiberiu Brediceanu. Am fost
impresionată de numărul mare al celor care au format
cortegiul ce-l însoţea pe marele dispărut. S-au
rostit atunci nenumărate cuvântări care au elogiat
personalitatea lui Tiberiu Brediceanu şi au deplâns
moartea sa la cei 91 de ani împliniţi. I-au fost scoase
în evidenţă meritele, implicarea sa permanentă
în organizarea şi desfăşurarea activităţii culturale,
preeminent culturale şi manageriale.
A fost, a fost un mare muzician, un bun
conducător al instituţiilor de artă şi cultură,
deopotrivă al unor societăţi. Faima şi prestigiul
său răsunător, cu deosebire , după înfăptuirea
României Mari, au fost de notorietate. A ştiut ce
vrea şi i s-a dat, a cerut la timp, a înfăptuit, an de
an, ceva din visul adolescentului, tânărului şi al
oamenilor adulţi nu doar din Lugoj şi nu neapărat
la Lugoj, ci în întreaga ţară. Pilda sa ne-a însufleţit
şi ne va însufleţi în ceea ce năzuim şi implementăm
în cadrul Facultăţii de Muzică de la Timişoara.
Dar, Tiberiu Brediceanu a fost un folclorist
redutabil – în această calitate a cules şi notat
după auz ori a efectuat înregistrări fonografice
care alcătuiesc colecţia lui de folclor peste 2000
de melodii – din arealul mai multor comune din
zonele Maramureşului (18), Banatului (82) printre
ele sunt şi primele variante ale melodiilor baladei
Mioriţa.
Referindu-se la această activitate însuşi T.
Brediceanu nota: Pentru a cunoaşte înainte de
toate cât mai temeinic starea folclorului nostru
muzical, în parte, şi a celui literar, din cât mai
multe ţinuturi, am colectat melodii populare în
mod succesiv, începând de la anul 1891 şi până în
1941 – deci timp de aproape cincizeci de ani – în
toate ţinuturile locuite de români: întâi în Banat,
apoi în Transilvania, Crişana şi Maramureş, mai
târziu în Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi Moldova,
cât şi de la românii de peste hotare – culegerile de
texte şi cântece făcându-le, în primul rând, de la
ţărani, iar melodiile de joc, mai ales, de la lăutarii
în contact cu ţărănimea. În rare cazuri am colectat
melodii populare de la intelectuali, dar numai
de la aceia, despre care am ştiut că sunt buni
cunoscători ai creaţiei populare. Prin cercetările
mele folclorice, făcute pe teren, am ajuns să cunosc
de aproape şi anumite datini tradiţionale ale
poporului nostru, în modul cum ele se prezintă,
împreună cu muzica lor însoţitoare (T. Brediceanu,
apud. G. Sbârcea, 1967, p. 30 – 31).
Muzician talentat, cărturar consacrat, Tiberiu
Brediceanu a realizat nu doar culegeri de folclor
şi prelucrări ireproşabile, ci şi nenumărate creaţii
ce s-au impus diacronic prin caracterul lor specific
românesc, de asemenea mai multe sunete lirice din
viaţa poporului român:
- Poemul muzical etnografic (1905)
- La şezătoare (1908)
- Transilvania, Banatul, Crişana şi
Maramureşul în port, joc şi cântece
- Cântece, doine şi balade româneşti.
Activitatea managerială, cele de folclorist şi
compozitor au făcut din T. Brediceanu un cărturar
care a slujit cu veneraţie muzica.
După ani de zile, cu ocazia înmormântării
muzicianului Dimitrie Stan şi a soţiei sale Dora
Stan, am ţinut să trecem de fiecare dată pe la mormântul
său în semn de recunoştinţă pentru ceea ce
a înfăptuit pentru muzica românească şi am fost
adânc impresionaţi (sperăm că nu a fost un accident,
ci este vorba despre o tradiţie) de felul în
care se prezenta mormântul său. Şi, în pofida a ceea
ce exprima Ovidiu prin versul din Metamorfoze
Tempus edax rerum (timpul înghite totul) ne-am
convins că arta nu moare, după cum ea nu-i lasă
să moară nici pe creatorii săi. Ei trăiesc prin ea în
memoria posterităţii atâta cât mai există oameni.
Am rostit atunci o rugăciune pentru sufletul
său nobil şi am lăsat pe lespedea rece a mormântului
său o jerbă de flori.
Bibliografie:
1. Academia R.P.R., Dicţionar enciclopedic român, Ed.
Politică, Bucureşti, 1964, vol. I A – C;
2. Bălan, Theodor, Prietenii mei muzicienii, Ed.
Muzicală, Bucureşti, 1976;
3. Cosma, Octavian Lazăr, Opera românească vol. II,
Ed. Muzicală, Bucureşti, 1962;
4. Otiman, Ioan, Ciocârlie, Horia, Turcuş, Aurel, Muntean
Sebastian, Viaţa academică din Banat 1866 – 2006, Ed.
Orizonturi Universitare, Timişoara, 2006;
5. Petroman, Lucia, Tiberiu Brediceanu la ceas aniversar
în Petroman, Pavel şi Petroman, Ioan, Personalităţi de
marcă din Timişoara, la Timişoara şi noi la ele acasă, Ed.
Eurostampa, Timişoara, 2007 (vol. I);
6. Sbârcea, George, Tiberiu Brediceanu, Ed. Muzicală
a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1967;
7. Şerban – Pârâu, Oltea, Brediceanu, în Larousse,
Dicţionar de mari muzicieni, Ed. Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 2000.
Coloana Infinitului, anul XI, vol II. (nr. 65) • 2008 Timiºoara
7