Protocol clinic naţional: ”Tireotoxicoza” - Acasă - Ministerul Sănătăţii

Protocol clinic naţional „Tireotoxicoza”, Chişinău 2008
2. Diagnosticul
2.1. Confirmarea
diagnosticului de
tireotoxicoză cu evidenţierea
formei clinice respective
C.2.1.4.1
C.2.1.4.2
C.2.1.4.4
2.2. Luarea deciziei în tactica
de tratament: staţionar versus
tratament ambulatoriu
Acuzele şi examenul fizic permit, de obicei, stabilirea
diagnosticului de tireotoxicoză. Evidenţierea formei
clinice necesită confirmarea paraclinică şi cea imagistică.
Selectarea tratamentului optim individual în funcţie de
tipul şi de gradul de severitate a nosologiei tiroidiene în
obţinerea celor mai bune rezultate.
C.2.2.1.2
3. Tratamentul Scopul tratamentului este de a obţine eutiroidia.
3.1. Tratament medicamentos
C.2.1.4.5
3.2 Tratamentul
nemedicamentos
C.2.1.4.5
3.3. Tratamentul chirurgical
C.2.2.1.2.2
4. Monitorizarea şi
supravegherea
C.2.2.1.3
Obligatoriu:
• Acuzele, anamneza, examenul clinic (anexa 1,
tabelul 1).
• Palparea glandei tiroide (casetele 3, 4, 8).
• Investigaţiile paraclinice (tabelul 2).
• Efectuarea diagnosticului diferenţial (tabelul 4).
Recomandabil:
• Consultaţia specialiştilor (tabelul 2).
• Determinarea necesităţii de spitalizare.
• Evaluarea criteriilor de spitalizare (caseta 25).
Scopul este în primul rînd echilibrarea tireotoxicozei. • În condiţii de ambulatoriu se va iniţia tratamentul
medicamentos doar la pacienţii cu tireotoxicoză,
forme uşoară şi medie (caseta 2).
• Tratamentul tireotoxicozei (casetele 9-14, 27,
tabelul 8).
• Ajustarea conduitei terapeutice în funcţie de tabloul
clinic şi de investigaţiile paraclinice şi reevaluarea
criteriilor de spitalizare (caseta 25).
Limitarea efectelor periferice a hormonilor tiroidieni. • Regimul şi dieta (caseta 12).
Nota: Este indicat în toate formele clinice de
tireotoxicoză, indiferent de cauză.
• Decizia în necesitatea tratamentului chirurgical.
• Pregătirea preoperatorie (caseta 29).
• Pînă la obţinerea eutiroidiei va fi efectuată doar de
endocrinolog (casetele 33, 34).
12