Protocol clinic naţional: ”Tireotoxicoza” - Acasă - Ministerul Sănătăţii

Protocol clinic naţional „Tireotoxicoza”, Chişinău 2008
Caseta 43. Tratament şi monitorizare
• Pînă în prezent rămîne deschisă problema privind instituirea tratamentului. Majoritatea
pacienţilor nu necesită tratament, dar sunt obligatorii testele funcţionale endocrine la fiecare
6 luni.
• Manifestările tireotoxicozei subclinice pot fi corijate fără ATS: pentru tratamentul osteoporozei –
bifosfonaţi, estrogeni, pentru manifestările cardiace – ß-adrenoblocante.
• La pacienţii cu persistenţa supresiunii TSH-ului, scopul tratamentului va fi atingerea eutiroidei
cu doze minime de ATS. Durata tratamentului depinde de patologia ce stă la baza tireotoxicozei
subclinice.
• Dacă nivelul TSH este scăzut din cauza tratamentului de substituţie (supradozarea preparatelor
tiroidiene) se va scădea doza medicamentului cu dozarea TSH peste 3–4 luni.
• Indicaţii pentru iniţierea tratamentului cu ATS la pacienţii cu nivel scăzut de TSH sunt:
pacienţii vîrstnici cu deficit ponderal, femeile cu sindrom de osteopenie şi persoanele ce au
factori asociaţi pentru dezvoltarea fibrilaţiei atriale, guşa multinodulară.
• Criteriile pentru iniţierea tratamentului tireotoxicozei subclinice sunt strict individuale. Toţi
pacienţii necesită o perioadă de monitorizare clinică şi paraclinică, pentru a stabili opţiunea
terapeutică.
C.2.2.4. Tireotoxicoza şi sarcina
Pentru diagnosticarea şi diagnosticarea diferenţială în tireotoxicoză, în timpul sarcinii, se utilizează
doar aprecierea fracţiilor libere ale hormonilor tiroidieni şi nivelul TSH-ului.
Caseta 44. Conduita şi tactica de tratament al GDT pe parcursul sarcinii
• Determinarea lunară a nivelului de fT4.
• Tiamazol 10 mg/zi, în 2 prize sau Propiltiouracil* 200 mg/zi, în 4 prize. Prioritate se acordă
Propiltiouracilului* (traversează mai puţin bariera placentară).
• Cînd nivelul de fT4 atinge limita de sus a valorilor normale, doza de ATS se scade pînă la doza
de menţinere (Tiamazol 2,5–5 mg/zi; Propiltiouracil* 25–50 mg/zi).
• Dozarea frecventă şi atingerea valorilor normale de TSH nu este necesară.
• În formele uşoare şi în trimestrul I de sarcină se va evita administrarea ATS (risc teratogen).
• Preparatele din grupa Imidazolului penetrează placenta, cu efect guşogen la făt (în special din
săptămîna 20). În trimestru III de sarcină se atenuează simptomatologia; sub controlul fT4,
se vor anula ATS.
• Post partum (la 2-3 luni) frecvent apar recidive ale tireotoxicozei, care necesită fie reluarea
tratamentului cu ATS, fie majorarea dozelor.
• Intervenţia chirurgicală (recomandabilă în trimestrul II) se indică în situaţia în care: sunt
prezente reacţii adverse severe la ATS; sunt necesare doze mari de ATS; pacienta este
necompliantă la tratament.
• Preparatele de iod şi ß-adrenoblocantele sunt contraindicate.
Notă: * la data de 26 Iunie 2008 preparatul nu este înregistrat în Republica Moldova.
Caseta 45. Influenţa patologiei tiroidiene asupra funcţiei reproductive. Principii de diagnostic
şi de tratament
• Pe parcursul sarcinii au loc modificări funcţionale ale glandei tiroide.
• Sarcina este un important factor de stimulare a glandei tiroide, uneori inducînd chiar modificări
patologice.
52