Protocol clinic naţional: ”Tireotoxicoza” - Acasă - Ministerul Sănătăţii

Protocol clinic naţional „Tireotoxicoza”, Chişinău 2008
• Dozarea hormonilor serici. Se apreciază nivelul hormonilor tiroidieni totali şi liberi. Hormonii
totali în ser nu reflectă întotdeauna statusul metabolic. Concentraţiile proteinei de legare
pot fi alterate în diverse situaţii şi atunci fidele sunt fracţiunile libere: fT3 şi fT4. Aprecierea
nivelului hormonilor serici pe parcursul tratamentului cu ATS şi cu tiroidiene (LT4) nu necesită
întreruperea acestuia (doar în ziua colectării sîngelui pentru aprecierea nivelului de hormoni
tiroidieni liberi nu se vor administra preparatele tiroidiene).
• Markerii autoimunităţii tiroidiene. Antigenii specifici ai tiroidei implicaţi în procesul autoimun
şi, de regulă, utilizaţi în practica medicală sunt: tireoglobulina, tireoperoxidaza, care
realizează iodarea Tg şi cuplarea iodtirozinelor, receptorul TSH. Anticorpii antireceptor TSH
(Anti-rTSH) se notează, în special, în boala Graves-Basedow (frecvent), dar şi în tiroidita
Hashimoto (rareori). Anticorpii antitireoglobulină (Anti-TG) şi antiperoxidază (Anti-TPO) se
găsesc în tiroidita Hashimoto (în special), dar şi în boala Graves-Basedow, guşa simplă, guşa
nodulară, adenomul solitar, unele boli autoimune nontiroidiene organ-specifice sau nonorganspecifice.
• Dozarea tireoglobulinei (Tg). Se foloseşte în special ca marker în cancerul tiroidian. Dispare
după un tratament corect al cancerului (tiroidectomie totală şi iradiere) şi reapare în caz de
recidivă locală sau la distanţă.
• Ecografia glandei tiroide. Permite măsurarea volumului tiroidian, studiul raportului tiroidei
cu structurile anatomice cervicale, modificările nodulare tiroidiene, modificări ale ducturilor
limfatici regionali, aprecierea stării funcţionale tiroidiene etc. Volumul normal variază în funcţie
de sex şi de vîrstă.
• Examenul ecografic al orbitelor. Se realizează în caz de oftalmopatie endocrină pentru concretizarea
gradului de severitate şi pentru selectarea tratamentului.
• RIC. Testul este în prezent rezervat unor probe dinamice, explorării tulburărilor de hormonogeneză
şi estimării dozei terapeutice în caz de hipertiroidie.
• Scintigrafia tiroidiană se realizează fie cu izotopi ai iodului ( 131 I, 123 I), fie cu techneţiu ( 99 Tc).
Înregistrarea se face prin baleiaj mecanic liniar, fie prin gamacameră. Interesul examenului
scintigrafic se limitează numai la studiul tireotoxicozei asociate cu formaţiuni nodulare a
glandei tiroide, pentru a diferenţia guşa difuză toxică de adenomul tireotoxic, şi autonomiei
funcţionale a glandei tiroide, nodulilor tiroidieni („calzi" şi „reci"), al metastazelor neoplazice
ganglionare sau la distanţă şi radicalităţii tratamentului chirurgical în cancerele tiroidiene,
al formaţiunilor de volum cervicale suspecte pentru cancer tiroidian, al anomaliilor de sediu
ale tiroidei (în special retrosternală). În cazul cînd pacientul urmează tratament cu preparate
tiroidiene, scintigrafia se va efectua după cel puţin 15 zile de întrerupere a tratamentului. De
asemenea, nu se va efectua pe fundalul administrări ATS în doze mari (mai mult de 10 mg
pentru Tiamazol).
• Explorarea dinamică:
Testul Werner (frenare cu hormoni tiroidieni – T3) permite aprecierea integrităţii feedback-ului
hormonal (pierdut în majoritatea formelor de tireotoxicoză). Este util în diagnosticul
tireotoxicozelor, tulburărilor de hormonosinteză, cercetarea gradului de autonomizare
a nodulilor tiroidieni.
Testul Querido (stimulare cu TSH) permite dovedirea existenţei scintigrafice de ţesut tiroidian
inhibat în caz de adenom toxic.
27