Protocol clinic naţional: ”Tireotoxicoza” - Acasă - Ministerul Sănătăţii

Protocol clinic naţional „Tireotoxicoza”, Chişinău 2008
Dacă concentraţia 131 I în RIC peste 24 de ore va fi peste 50%, atunci este necesar de continuat
tratamentul cu ATS, dacă va fi între 30% şi 50% − remisiunea este îndoielnică, dacă va fi sub 30%
atunci remisiunea este stabilă.
Testul cu triiodtironin se consideră normal dacă captarea 131 I în RIC nu depăşeşte 10% din doza
administrată.
În lipsa de scădere a titrului anticorpilor Anti r-TSH pînă la dispariţie, rezultatele negative în
testul cu TRH şi testul de inhibiţie cu T3, lipsa normalizării dimensiunilor glandei tiroide, după
tratament pentru un termen lung cu ATS (1,5-2 ani), se va efectua după indicaţii tratamentul
chirurgical sau radioiodoterapia.
C.2.2.1.3. Monitorizarea şi supravegherea pacienţilor cu GDT
Caseta 33. Monitorizarea pacienţilor cu GDT:
• Control clinic de 6 ori pe an (în formele severe de GDT – în fiecare lună). Examen oftalmologic,
1–2 ori pe an.
• La fiecare vizită se va efectua ECG.
• Dozarea T3, T4, TSH la 4–8 săptămîni de la iniţierea tratamentului, iar după stabilirea dozei
de menţinere – 1 dată la 2–3 luni.
• Dozarea Anti-TPO, Anti-TG, Anti-rTSH la început şi apoi 1 dată la 6–12 luni.
• Ecografia glandei tiroide se va efectua la iniţierea tratamentului şi, ulterior, la 6 – 12 luni.
• Analiza sîngelui la începutul tratamentului 1 dată la 10 zile, apoi, după obţinerea eutiroidiei,
1 dată în lună.
Supravegherea pacienţilor cu GDT:
• Pacienţii se află la evidenţa endocrinologului timp de 2 ani după dispariţia tireotoxicozei, după
tratament chirurgical sau radioiodoterapie – 2 ani.
• Pacienţii operaţi sunt supravegheaţi clinic, paraclinic (T3, T4, TSH, ) şi ecografic la fiecare 3
luni, în primul an, şi la fiecare 6 luni, în al doilea an.
Periodicitatea de supraveghere a pacienţilor cu GDT de către medicul de familie:
• 1 dată în an pentru un termen de 2 ani după finisarea monitorizării pacienţilor de către
endocrinolog cu examen clinic şi, la necesitate, ecografia tiroidei, dozarea TSH, Anti r-TSH,
fT4, examen oftalmologic.
C.2.2.1.4. Prognosticul
Caseta 34. Prognosticul. Capacitatea de muncă
• Prognosticul este determinat de oportunitatea stabilirii diagnosticului şi de calitatea
tratamentului indicat.
• În stadiile iniţiale ale bolii pacienţii reacţionează bine la tratament şi este posibilă însănătoşirea.
• Diagnosticul tardiv şi tratamentul neadecvat favorizează progresia bolii, cu pierderea
capacităţii de muncă. Asocierea complicaţiilor: insuficienţa corticosuprarenală, afectarea
hepatică, insuficienţa cardiacă agravează evoluţia şi finalul bolii şi influenţează nefavorabil
prognosticul.
• Prognosticul oftalmopatiei este rezervat şi deseori nu corespunde dinamicii tireotoxicozei.
Uneori, chiar şi după atingerea eutiroidiei, OAE poate progresa.
46