Clujul Medical 4 - Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2008 vol. LXXXI – nr.4 434
Din perspectiva etiologiei , se descriu :
a. RLS formă idiopatică: cu varianta sporadică sau familială (cu transmitere autosomal
dominantă). În formele familiale s-a descris fenomenul de anticipaţie genetică, cu scăderea progresivă
a vârstei de debut a bolii. Formele familiale se deosebesc de cele secundare şi prin debut la vârste mai
tinere şi evoluţie mai lentă a bolii.
b. RLS formă secundară, când simptomatologia caracteristică apare în entităţi bine
determinate. Acestea pot fi:
- diabet zaharat
- boala Parkinson
- neuropatie periferica
- sindroame anemice
- alcoolism
- depresie
- carcinoame
- insuficienţă renală avansată
- deficit de folaţi, magneziu, testosteron
- sarcina
- porfiria acută intermitentă
- artrita reumatoidă
- afecţiuni dermatologice
- exces de cafea
- forme induse iatrogen după tratament cu anticonvulsivante (fenitoin), antidepresive
(amitriptilina, paroxetina), betablocante, litiu, neuroleptice, antagonişti histaminici H2 (3).
În majoritatea cazurilor idiopatice, boala se ameliorează considerabil prin administrarea
medicaţiei dopaminergice, de obicei în doze mai mici decât cele utilizate în BP. Răspunsul la terapia
dopaminergică, alterarea transmiterii dopaminergice centrale evidenţiată prin imagerie funcţională în
ambele boli şi observaţia existenţei unei asocieri într-un procent important de cazuri, a determinat o serie
de speculaţii. Astfel, se consideră că cele două entităti ar avea mecanisme fiziopatologice similare sau
chiar că ar putea reprezenta forme diferite ale aceleiaşi maladii.
Cu toate acestea, deosebirile dintre BP şi RLS sunt numeroase. Astfel :
� La pacienţii cu BP simptomatologia RLS este mai uşoară decât în formele idiopatice;
� După tratament dopaminergic îndelungat, pacienţii cu RLS suferă o modificare a tabloului
clinic prin fenomenul de augmentare, în timp ce pacienţii cu boala Parkinson dezvoltă diskinezii şi
fluctuaţii motorii;
� În BP există o creştere a nivelului total de fier şi feritină de la nivelul substanţei negre care
generează stres oxidativ şi posibil şi degenerare dopaminergică;
� În RLS există un deficit de fier şi severitatea simptomatologiei se corelează negativ cu
nivelul seric al feritinei (4,5).
Asemănările şi deosebirile dintre cele două entităţi susţin existenţa unor conexiuni între verigile
fiziopatologice fără însă ca mecanismul de bază să fie identic. Alterarea sistemului dopaminergic s-a
dovedit însă un element important în ambele afecţiuni.
Fiziopatologie
Mecanismul fiziopatologic major din RLS este în prezent doar parţial conturat. Dovezile recente
sugerează că în apariţia bolii intervine o interrelaţie complexă între activitatea sistemelor dopaminergic,
opioid şi metabolismul fierului la nivel cerebral (6).
Atât în BP, cât şi în RLS, disfuncţia sistemului dopaminergic central joacă un rol esenţial.
Acestă disfuncţie are însă un substrat diferit: astfel, în RLS se produce o pierdere a celulelor din sistemul
mezocorticolimbic (mecanism sugerat indirect de răspunsul terapeutic favorabil la tratamentul
dopaminergic), iar în BP are loc distrucţia celulelor dopaminergice din substanţa neagră cu deaferentare
striatală secundară. Leziunile substanţei negre nu au putut fi dovedite în RLS. Mai mult decât atât,
pacienţii cu RLS prezintă la nivelul substanţei negre un număr de celule dopaminergice mai mare decât
populaţia de control.
Tulburările somnului sunt elemente importante ale tabloului clinic atât în BP, cât şi în RLS.
Datele acumulate până în prezent favorizează ipoteza conform căreia în BP calea dopaminică