Clujul Medical 4 - Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

ACTUALITĂŢI ÎN PATOGENEZA ŞI DIAGNOSTICUL
TROMBOCITEMIEI ESENŢIALE ÎN ERA JAK2
LAURA URIAN, L. PETROV
Catedra Hematologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-
Napoca
Rezumat
Trombocitemia esențială, policitemia vera şi metaplazia mieloidă cu mielofibroză constituie
grupul bolilor mieloproliferative “clasice” bcr/abl negative. Fiecare entitate reprezintă o boală clonală
a celulei stem caracterizată prin trombocitoză, eritrocitoză şi fibroză medulară. Spre deosebire de
leucemia granulocitară cronică unde mutaţia bcr/abl este invariabil detectată, diagnosticul bolilor
mieloproliferative cronice “clasice” bcr/abl negative se bazează pe criterii clinice şi de laborator.
Descoperirea recentă a mutaţiei Jak2 v617f prezentă în cele 3 entităţi clasice bcr/abl negative (2005), cu
o frecvenţă estimată la 50% în trombocitemia esenţială, a determinat redefinirea criteriilor de clasificare
şi diagnostic a bolilor mieloproliferative cronice (BMC). În TE prezenţa mutaţiei specifice Jak2 se
asociază cu hemoglobina, leucocite crescute, vârstă înaintată la diagnostic şi risc crescut de
transformare în PV. În contrast prezenţa mutaţiei nu influenţează supravieţuirea, riscul trombotic şi
evoluţia clonală.
Cuvinte cheie: trombocitemia esenţială, Jak2, tromboze, hemoragii.
Introducere
Trombocitemia esenţială reprezintă o mieloproliferare clonală a celulei stem caracterizată prin
trombocitoză persistentă în absenţa altei boli mieloide cronice sau a altei cauze de trombocitoză reactivă.
Nu există un marker specific clinic sau de laborator spre deosebire de leucemia mieloidă cronică unde
mutaţia bcr/abl este invariabil detectată.
Descoperirea recentă în 2005 a mutaţiei punctiforme la nivelul domeniului jak2 (jak2 v617F)
prezentă în 23 – 57% din pacienţii cu trombocitemie esenţială (TE) a permis introducerea unui nou test
molecular potenţial util pentru diagnosticul TE şi diferenţierea de trombocitozele reactive (1,2).
În TE Jak2 V617F se asociază cu nivele crescute de hemoglobină, leucocite, vîrstă înaintată la
diagnostic crescut de transformare în policitemie vera. În contrast prezenţa mutaţiei nu influenţează
supravieţuirea, riscul trombotic sau rata transformării leucemice.
Supravieţuirea este semnificativ mai mică decât a populaţiei de control, dar fără diferenţã în
primii 10 ani. Evoluţia clinică este indolentă, la o minoritate din pacienţi apărând complicaţii
trombohemoragice. Evoluţia spre leucemie acută, PV sau MMM apare la 5-10 % din pacienţi în primele 2
decade. Majoritatea pacienţilor nu necesită tratament (nu previne transformarea leucemică şi nu
influenţează supravieţuirea), terapia fiind necesară pentru prevenirea complicaţiilor hemoragice şi a
simptomelor microvasculare la pacienţii cu risc înalt.
Patogeneza
Trombocitemia esenţială este o boală clonală a celulei stem.
Studiile utilizând izoenzima G6PD la femeile heterozigote cu trombocitemie esenţială au
demonstrat clonalitatea (evidenţierea unei singure izoenzime la nivelul trombocitelor, eritrocitelor şi
neutrofilelor). Studii clonogenice au evidenţiat prezenţa la o minoritate de pacienţi cu TE a unei
hematopoeze policlonale şi monoclonale (Champion et al, 1997). În unele cazuri clonalitatea poate
include chiar limfocitele (Raskind et al, 1985) sau exclusiv megakariocitele (Elkassar) (5,6).
Citogenetica efectuată la 5% din pacienţii cu TE a evidenţiat trisomia 8, 9, de braţ lung
cromosom 5, 7, 13, 17, 20, dar fără a avea specificitate pentru diagnosticul sau implicarea patogenetică în
TE.
438