Clujul Medical 4 - Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2008 vol. LXXXI – nr.4 452
Factorii de risc
Dintre factorii de risc interni care pot determina căderea pacienților se citează bolile neurologice
(accidentul vascular cerebral, Boala Parkinson, epilepsia), bolile cardiovasculare (sincopa, hipotensiunea
ortostatică, disritmiile), psihice (demența, depresia, delirul) sau ortopedice (artroze, amputații,
osteoporoză) etc. (4,5).
Medicația (psihotrope, anxiolitice, hipotensoare), dispozitivele (pacemakere, cârje, bastoane,
cadre de mers, cărucioare necorespunzătoare) sau modificările mediului înconjurător (obstacole,
iluminarea, vremea, arhitectura casei) reprezintă factori de risc externi pentru apariția căderilor.
Dintre factorii de risc ai căderilor, unii pot fi influențați pozitiv de antrenamentul fizic precum:
mobilitatea, forța sau rezistența scăzută, deficitul de balans, hipotensiunea ortostatică, artrozele sau
depresia. Frica de căderi (prezența la 50-60% dintre cei care au prezentat o cădere) contribuie la
diminuarea activității curente şi previzionează deteriorarea capacității fizice şi riscul ulterior crescut de
căderi (6,7).
Modificările fiziologice legate de vârstă
În apariția căderilor un rol important îl dețin modificările fiziologice legate de vârstă precum şi
diminuarea: forței şi rezistenței musculare, a flexibilității, transferurilor, precum şi a echilibrului şi
coordonării (8).
Diminuarea acuității vizuale şi a profunzimii percepției, pierderea sensibilității de la nivelul
membrelor inferioare şi a neuronilor, depleția neurotransmițătorilor reprezintă alte modificări fiziologice
care pot cauza căderi. Tendința la căderi poate fi favorizată de modificările fiziologice ale mersului la
vârstnici; mers mai lent, diminuarea lungimii pasului şi a balansului membrelor superioare, flexia
anterioară a coloanei cervicale şi a trunchiului, accentuarea oscilațiilor laterale ale trunchiului şi
dificultatea în inițierea paşilor.
Cauzele tulburărilor care pot favoriza căderile sunt (9):
- Artroza
- Claudicația intermitentă
- Deformațiile musculoscheletice
- Chirurgia ortopedică
- Accidentul vascular cerebral
- Hipotensiunea posturală
- Boala Parkinson
- Frica de cădere
- Demența
- Mielopatia
- Bolile cerebeloase
- Tulburările senzoriale (vestibulare şi vizuale)
Consecințele căderilor sunt traumatismele de diferite grade (plăgi, dilacerări, echimoze,
hematoame, entorse, luxații, leziuni de menisc), frica de căderi (>50% din cazuri), precum şi fracturile
(col femural, subcapitală, intertrohanteriană, epifiza distală a radiusului, vertebrale, etc).
Diagnosticul - istoricul căderilor
Se vor analiza istoricul anterior de cădere, momentul şi locația în momentul căderii, factorii
mediului înconjurător (iluminat, pardoseală, mobilier), simptomele prodromale şi medicația administrată
(diuretice, somnifere, vasodilatatoare etc).
Pierderea stării de conştiență este asociată cu traumatismele mai severe şi creşte indexul de
suspiciune pentru hipotensiune ortostatică, etiologie cardiacă sau neurologică. Se vor examina factorii de
risc pentru cădere, se va monitoriza TA în decubit şi ortostatism şi se va verifica încălțămintea pacientului
(îngustă, talpă dură, etc.). Examenul fizic de rutină va include evaluarea echilibrului şi a mersului,
aparatului cardivascular, sistemului nervos musculoscheletic, evaluarea vizuală şi auditivă şi o examinare
a piciorului.
Evaluarea echilibrului se va realiza cu ajutorul Scalei Berg (14 itemi), testului Tinetti (9 itemi),
testului funcțional de atingere, testului ”get up and go”, testului de mers 3 minute sau a mersului în
tandem (20 paşi) (10, 11,12). Evaluarea sistemului senzorial va include aparatul vizual, vestibular şi
somatosenzorial.