Clujul Medical 4 - Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2008 vol. LXXXI – nr.4 436
Un alt aspect de care trebuie să ţinem cont este că, în majoritatea cazurilor, medicaţia orală
necesită 30-90 de minute pentru a deveni eficientă. Simptomele RLS în formele uşoare şi moderate
durează în medie o oră/noapte, aspect care limitează administrarea medicaţiei după debutul simptomelor.
Unii pacienţi recurg la medicaţie doar în situaţii care necesită o imobilizare prelungită cum ar fi
o călătorie lungă, sau alte situaţii susceptibile de a declanşa simptomatologia.
Întrucât RLS este o boală cronică, alegerea medicaţiei va ţine cont de nevoile pacientului şi de
complicaţiile pe termen lung ale medicaţiei alese. Adeseori, în evoluţia bolii sunt necesare schimbări ale
medicaţiei sau ale dozelor pentru a obţine un efect terapeutic maxim şi pentru a minimaliza efectele
secundare. Majoritatea clinicienilor vor utiliza un preparat medicamentos pe care îl vor titra căutând doza
minimă eficientă.
Fiind o afecţiune cu simptome cu caracter circadian, momentul de administrare a medicaţiei
poate avea de asemenea un impact asupra bolii. În majoritatea cazurilor se recomandă administrarea
medicaţiei cu puţin timp înainte de debutul simptomelor. În cazul în care este necesar, se poate recurge la
doze suplimentare pe parcursul nopţii pentru a controla simptomatologia până la orele dimineţii. Dozele
matinale sunt rareori necesare, de obicei în formele foarte severe.
Există pacienţi cu forme severe de boală care necesită terapie asociată pentru controlul
simptomelor, dar aceste cazuri sunt extrem de rare.
Principalele clase medicamentoase utilizate în tratamentul RLS sunt :
1. Agoniştii dopaminergici
Dintre toate clasele medicamentoase disponibile pentru tratamentul RLS, agoniştii
dopaminergici au fost cel mai mult studiaţi şi reprezintă prima opţiune terapeutică. Ameliorarea
simptomelor este imediată şi considerabilă. Întrucât dozele utilizate sunt mai mici decât cele din boala
Parkinson, şi efectele adverse sunt mai reduse. Spre deosebire de pacienţii cu BP, pacienţii cu RLS trataţi
cu agonişti dopaminergici nu vor prezenta niciodată halucinaţii sau hipotensiune ortostatică. Acest fapt se
explică nu numai prin dozele mai mici utilizate în RLS, ci şi prin diferenţele patogenetice dintre cele două
entităţi (12).
Nu s-au făcut încă studii comparative privind eficacitatea diferiţilor agonişti dopaminergici în
RLS, dar se pare că toţi agoniştii disponibili în prezent au eficienţă similară în RLS.
2. Levodopa
Levodopa a fost utilizată de peste 20 de ani pentru tratamentul RLS. Eficienţa sa este dovedită,
ca şi rapiditatea în ameliorarea simptomelor. Unii autori consideră că Levodopa este mai puţin utilă în
RLS decât agoniştii dopaminergici, dar datele sunt anecdotice. Un dezavantaj pe care îl prezintă
Levodopa în RLS este fenomenul de augmentare, care este menţionat cu o frecvenţă mai mare decât în
cazul utilizării agoniştilor dopaminergici.
Fenomenul de augmentare este cel mai de temut efect advers al tratamentului dopaminergic în
RLS. El este definit de creşterea intensităţii simptomelor şi debut mai precoce al acestora în cursul zilei,
creşterea numărului segmentelor anatomice interesate de acuzele senzorio-motorii şi o ameliorare redusă
a simptomatologiei prin mişcare.
3. Opioidele
Utilizarea narcoticelor în tratamentul RLS a fost pentru prima dată menţionată încă de la
descrierea bolii.
În ciuda răspunsului terapeutic consistent şi susţinut al simptomelor la opioide, utilizarea lor este
limitată de toleranţă şi riscul de dependenţă. Deşi nu există studii care să compare eficacitatea opioizilor
în tratamentul RLS, majoritatea autorilor recomandă metadona la pacienţii la care nu s-a obţinut
ameliorarea cu tratament dopaminergic. Un avantaj aparent al acestei clase medicamentoase este absenţa
fenomenului de augmentare.
4. Benzodiazepinele
În ciuda utilizării largi în trecut, nu există date ştiinţifice care să recomande utilizarea
benzodiazepinelor în tratamentul RLS. Majoritatea experţilor consideră că benzodiazepinele pot interveni
în inducerea somnului dar ele ameliorează rareori simptomele RLS dacă ele sunt severe. Totuşi, această
clasă poate fi utilizată în formele moderate de boală sau ca terapie adjuvantă pentru combaterea insomniei
reziduale.
Întrucât antihistaminicele augmentează simptomele RLS, benzodiazepinele sunt preferate pentru
tratamentul tulburărilor de somn.