Untitled - Media Med Publicis

PROGRESE ÎN CARDIOLOGIE - Vol. III / 17
ris cul anual pentru acest eveniment într-o populaţie neselectată cu CMH fi ind
esti mat între 0,6% şi 1% 21,22 .
Evaluare. Evaluarea sincopei în CMH urmăreşte să precizeze mecanismul
acesteia şi în ce măsură ea reprezintă un element de risc pentru MSC. Primul
aspect este foarte greu de precizat, întrucât identifi carea unui mecanism plauzibil
al sincopei nu exclude implicarea şi a altora. Din acest motiv evaluarea trebuie
orientată în principal spre precizarea prezenţei factorilor de risc pentru MSC.
Aceştia au fost clasifi caţi în factori de risc majori, factori de risc minori şi factori
posibil modifi catori ai prognosticului (Tabelul 2).
Tabelul 2. Stratifi carea riscului de MSC în CMH – după 23
Factori de risc majori
Stop cardiac resuscitat
Fibrilaţie ventriculară
Factori de risc minori
Răspuns presor anormal la efort
Hipertrofi e extremă (>30 mm)
Istoric familial de moarte subită cardiacă
Tahicardie ventriculară nesusţinută
Sincopă neexplicată (îndeosebi legată de efort)
Factori de risc posibil modifi catori ai prognosticului
Hiperfi xare tardivă de Gadolinium la RMN
Rezulatele testării genetice
Obstrucţie de tract de ejecţie de ventricul stâng
Studiul electrofi ziologic joacă un rol redus în stratifi carea riscului la pacienţii
cu CMH. Au fost identifi cate mutaţii genetice specifi ce asociate cu risc mare de
MSC dar această modalitate de stratifi care a riscului nu este folosită de rutină 3 .
Principii terapeutice. Mai multe clase de medicamente sunt propuse în
trata mentul CMH, având din punct de vedere fi ziopatologic efecte potenţial
favo rabile asupra unor mecanisme posibil implicate în geneza sincopei. Betablocan
tele, prin efectul lor inotrop negativ reduc gradul obstrucţiei septale,
având totodată efecte favorabile la pacienţii cu insufi cienţă cardiacă, angină
pectorală sau aritmii dependente de drive-ul simpatic. Dintre blocantele canalelor
de calciu, verapamilul demonstrează o bună parte dintre benefi ciile betablo
cantelor, necesitând însă prudenţă în administrare mai ales la pacienţii cu
insu fi cienţă cardiacă. Medicamentele antiaritmice şi îndeosebi amiodarona sunt
adesea folosite pentru a trata aritmiile asociate CMH, un loc aparte ocupând din
acest punct de vedere disopyramida prin efectul ei inotrop negativ, favorabil