Untitled - Media Med Publicis

PROGRESE ÎN CARDIOLOGIE - Vol. III / 41
zentat asistolie în momentul sincopei spontane. Utilizarea unei noi strategii terapeutice
care presupune amânarea aplicării tratamentului până la documentarea
meca nismului sincopei spontane cu ajutorul ILR şi implantarea unui pacemaker
numai la pacienţii care au prezentat asistolie în momentul episodului spontan
s-a dovedit foarte efi cientă reducând recurenţa sincopei la un an de la 90% la o
valoa re absolută de 5%.
Cardiostimularea permanentă ar trebui rezervată doar pacienţilor cu sincopa
vasovagală de tip cardioinhibitor cu o frecvenţă a episoadelor sincopale peste
5 pe an sau traumatism sau accident sever şi vârstă peste 40 de ani. În vederea
limi tării componentei vasodepresoare a refl exului vasovagal este preferată utilizarea
cardio stimulării bicamerale cu funcţie de hysteresis, deşi, la ora actuală, nu
există încă studii referitoare la diversele moduri de cardiostimulare.
Sindromul sinusului carotidian (SSC)
Cardiostimularea permanentă pare a fi benefi că în SSC şi, deşi, la ora actuală,
există doar un studiu randomizat cu număr relativ mic de pacienţi, implantarea
unui pacemaker este considerată tratamentul de elecţie atunci când a fost
documentată o tulburare de ritm bradicardică (Tabelul 8).
Tabelul 8. Indicaţii de cardiostimulare permanentă pentru sindromul de sinus carotidian (după ESC
Guidelines on Management of Syncope – Update 2004)
Clasa I:
• Sincopă recurentă cauzată de presiune exercitată asupra sinusului carotidian şi reprodusă prin
CSC, asociată cu asistolie ventriculară cu durată peste 3 secunde (asociată cu sincopă sau presincopă),
în absenţa unui tratament concomitent cu efect cunoscut de deprimare a activităţii nodului
sinusal
Clasa IIa:
• Sincopă recurentă, fără o relaţie clară de cauzalitate cu presiunea exercitată asupra sinusului
caro tidian, dar reprodusă prin CSC, asociată cu asistolie ventriculară cu durată peste 3 secunde
(asociată cu sincopă sau presincopă), în absenţa unui tratament concomitent cu efect cunoscut
de deprimare a activităţii nodului sinusal
Clasa IIb:
• Primul episod sincopal, fără o relaţie clară de cauzalitate cu presiunea exercitată asupra sinusului
caro tidian, dar reprodus prin CSC, asociat cu asistolie ventriculară cu durată peste 3 secunde în
absenţa unui tratament concomitent cu efect cunoscut de deprimare a activităţii nodului sinusal
Clasa III:
• Hiperrefl ectivitate sinocarotidiană asimptomatică
Stimularea unicamerală nu pare a fi optimă pentru sincopa vasovagală, fi ind
preferată în general stimularea bicamerală.
Un studiu recent a evaluat în manieră prospectivă corelaţia dintre hiper refl ectivitatea
sinocarotidiană de tip cardioinhibitor şi evoluţia, respectiv mecanismul
sincopei spontane documentate prin monitorizare cu ILR. Studiul a inclus