Untitled - Media Med Publicis

PROGRESE ÎN CARDIOLOGIE - Vol. III / 39
- Efort tip ”handgrip” care constă în strângerea cu intensitatea maximă
posibilă în mâna dominantă a unei mingi de cauciuc (cu diamentru de
5-6 cm) pentru durata maximă tolerată sau până la dispariţia completă a
simptomatologiei;
- Încrucişarea membrelor inferioare asociată cu încordarea maximă a
musculaturii coapselor şi abdominale.
În două studii de urmărire a efi cienţei manevrelor de contrapresiune s-a
demonstrat că 95% dintre pacienţi au fost capabili să efectueze manevrele prescrise,
iar acestea au dus la prevenirea sincopei în peste 95% din cazuri. Nu s-au
înregistrat efecte secundare datorită recurenţei sincopei la nici un pacient. Tratamentul
s-a dovedit uşor de efectuat, efi cient, sigur şi bine tolerat de pacienţi.
Efi cienţa manevrelor de contrapresiune efectuate la nevoie, în cursul acti vităţii
cotidiene a fost evaluată de un studiu clinic prospectiv multicentric, randomizat
care a inclus 223 de pacienţi cu vârsta medie de 38,6±15,4 ani cu sincopa
recurentă şi simptome prodromale evidente. 117 pacienţi au fost randomizaţi
să primească doar tratament convenţional iar, 106 pacienţi au primit tratament
con veţional plus instruire în aplicarea manevrelor de contrapresiune. Severitatea
simptomatologiei recurente exprimată per an a fost semnifi cativ mai scăzută
la grupul pacienţilor care au aplicat manevrele respective dacât la grupul de
control (p=0,004). În cursul unei perioade medii de urmărire de 14 luni s-au
înregistrat sincope recurente la 50,9% dintre pacienţii cu tratament convenţional
şi la 31,6% dintre cei care au benefi ciat de tratament asociat (p=0,005). Nu s-au
înregistrat evenimente adverse, iar reducerea consecutivă a riscului relativ a fost
de 39%. Concluziile acestui studiu au fost că manevrele fi zice de contrapresiune
reprezintă o metodă de tratament lipsită de riscuri, efi cientă şi cu cost redus
indicată în cazul pacienţilor cu sincopă vasovagală şi simptome prodromale
evidente ca şi tratament de primă linie.
Cardiostimularea permanentă în sincopa vasovagală
Principiul care trebuie să fundamenteze utilizarea cardiostimulării permanente
pentru sincopa vasovagală este adaptarea terapiei la mecanismul patologic implicat
(Tabelul 7).
Un aspect important în alegerea strategiei diagnostice optime este faptul ca
sincopa are caracter tranzitor: de cele mai multe ori pacienţii sunt asimptomatici
în momentul evaluării clinice iar probabilitatea surprinderii unui eveniment spontan
în cursul procedurilor diagnostice este redusă. Aceasta subliniază importanţa
precizării cât mai exacte a etiologiei sincopei înainte de a face consideraţii cu
privire la prognosticul pacientului şi la terapia optimă.
Scopul fi nal al evaluării diagnostice trebuie sa fi e identifi carea unor corelaţii
sufi cient de strânse între sincopă şi aspectele patologice detectate încât să permită