<strong>Dacia</strong> magazin – nr. 63, mai 2010 25şi perle, din care (coif) se iveşte deasupra din nou o jumătate de <strong>ce</strong>rb, asemănător cu <strong>ce</strong>l de dinainte, iar din culmea sauvârful coifului cad pe amândouă laturile scutului fâşii sau panglici, de o parte roşii şi albe, iar de <strong>ce</strong>alaltă parte de culoarea<strong>ce</strong>rului şi aurii şi îl împodobesc cum se cuvine, aşa cum se vede că toate a<strong>ce</strong>stea au fost reproduse şi pictate mai lămurit înfruntea sau la în<strong>ce</strong>putul a<strong>ce</strong>stei scrisori a noastre de către o mână iscusită şi prin măiestria pictorului» 12 .După aproape o jumătate de secol, Ghe<strong>org</strong>he Rákocyz, principele Transilvaniei, la 15 august 1645, pentru vitejia sa, l-aînnobilat pe Andrei Barcsay de Bâr<strong>ce</strong>a Mare împreună cu ostaşii din suita sa acordându-i un «blazon sau însemn denobleţe» pe care persistă <strong>ce</strong>le trei culori – roşu, galben şi albastru.Diploma împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), din 21 de<strong>ce</strong>mbrie 1781, reînnoită de Leopold II, fa<strong>ce</strong> referire la oraşulTimişoara: «roşu» – prima parte – într-un câmp udat cu sângele a nenumăraţi eroi din secole trecute, «galben» – partea adoua – un scut aurit, şi «albastru» – partea de jos a pajurei! Tricolorul pentru Timişoara nu este o surpriză, iar Budapesta,capitala Ungariei, are ca steag tricolorul românesc: roşu, galben şi albastru.În revoluţia de la 1821, pe steagul lui Tudor Vladimirescu era pictată icoana sfinţilor Teodor şi Ghe<strong>org</strong>he, iar ciucuriierau de culorile roşu, galben şi albastru.Câţiva ani mai târziu, în anul 1834, corăbiile negustoreşti ale Ţării Româneşti, în timpul domnitorului AlexandruDimitrie Ghica (1834-1842), obţinuseră dreptul de a arbora tricolorul: «Drept a<strong>ce</strong>ia prin Înalta Împărătească poruncă, să dăla corăbiile <strong>ce</strong>le negustoreşti, steag cu faţa galbenă şi roşie, având pe dânsul şi stele şi la mijloc pasăre albastră ca un cap.Iar în <strong>ce</strong>le ostăşeşti alt steag cu faţa roşie, albastră şi galbenă, având şi a<strong>ce</strong>asta stele şi pasăre cu cap, la mijloc, precum denoi s-au găsit cu cale».La Blaj, în 3/15 mai 1848, pe Câmpia Libertăţii tricolorul avea inscripţia «Virtus romana rediviva», ‘Să reînvievirtuţile romane’; la 11 iunie 1848, pe <strong>De</strong>alul Filaretului din Bucureşti a fost arborat tricolorul românesc, cu inscripţia«DREPTATE FRĂŢIE». Prin <strong>De</strong>cretul nr. 1 (26 iunie 1848) al Guvernului Provizoriu al Ţării Româneşti, tricolorulroşu-galben-albastru a devenit DRAPEL NAŢIONAL.În lupta pentru formarea statului naţional român, «TRICOLORUL» a devenit simbolul unirii, steagul tuturorromânilor. Tricolorul românesc a fost oficializat la 1 septembrie 1863 prin ordinul de zi emis de domnitorul AlexandruIoan Cuza. Mihail Kogălni<strong>ce</strong>anu afirma că steagul tricolor «este însuşi drapelul naţionalităţii române, din toate ţărilelocuite de români»! Prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept ZIUA DRAPELULUINAŢIONAL AL ROMÂNIEI.Tricolorul atestat pe a<strong>ce</strong>ste meleaguri, la mijlocul secolului al VI-lea, este alt argument al autohtonismului şi al dacoromânităţiinoastre.Pelasgii – valahi înveşniciţi în mitul BlajinilorProf. Maria CIORNEIStudiul urmăreşte a evidenţia <strong>ce</strong>r<strong>ce</strong>tarea mitului Blajinilor, ca unul dintre relicvele spirituale an<strong>ce</strong>straletransmise urmaşilor valahi, des<strong>ce</strong>ndenţii direcţi ai pelasgilor.Întreg demersul înscrie intenţia de continuitate şi permanenţă a pelasgilor protoantici, cu nucleul de formare în zonacarpato-dunăreană, pornind de la afirmarea, prin demonstraţii ştiinţifi<strong>ce</strong>, a faptului că etimonul comun al valahilor, albelaginilor (Codul de legi al neamului pelasg) dar şi al Blajinilor mitici, este lexemul Pelasg.Insistăm pe menţionarea faptului că în a<strong>ce</strong>st mit, asimilat unui rit funerar, personajele se deosebesc de <strong>ce</strong>lelalte legate depomenirea morţilor sau de Moşii de Iarnă sau Moşii de Vară prin a<strong>ce</strong>ea că sunt sărbătoriţi o dată pe an şi că blajinii miticisunt fiinţe vii iar prezentarea tradiţiilor legate de a<strong>ce</strong>ştia, a habitatului lor între două tărâmuri lângă apa Sâmbetei, atrăsăturilor lor de caracter indică timpuri an<strong>ce</strong>strale.Chiar dacă există şi intruziuni creştine, Biserica nu a ac<strong>ce</strong>ptat sărbătoarea Paştele Blajinilor, considerând-o păgână, darnici nu a avut forţa să o asimileze cum s-a întâmplat în alte cazuri.Ea rămâne însă foarte vie, practicată după ritualurile străvechi pe tot teritoriul României de azi ca şi în unele zone dinapropierea graniţelor noastre, <strong>ce</strong>ea <strong>ce</strong> arată imensul prestigiu al pelasgilor care au intrat în mitologie şi despre care vorbesc<strong>ce</strong>le mai mari personalităţi anti<strong>ce</strong>.Tre<strong>ce</strong>rea în revistă a <strong>ce</strong>r<strong>ce</strong>tătorilor <strong>ce</strong> s-au ocupat de a<strong>ce</strong>st subiect, ţintind etimologia cuvântului Blajin, scoate înevidenţă un fapt neadevărat, <strong>ce</strong> s-a impus, şi anume a<strong>ce</strong>la că lexemul amintit ar fi de origine slavă, el fiind de fapt o formăfonetică foarte puţin schimbată a cuvântului pelasg cu care se şi identifică.<strong>De</strong>numiţi şi rohmani cu variantele rogmani, rucmani blajinii sunt văzuţi de <strong>ce</strong>r<strong>ce</strong>tătorii mai vechi sau actuali având caetimon sanscritul brahman.Studiul nostru demonstrează că termenii blajini, rohmani ca şi români şi România sunt formaţi prin închidere, pe planlocal şi că ariminii de care amintesc anticii, ca fiind „pelasgii <strong>ce</strong>i mai războinici din Carpaţi” sunt în realitate românii,rohmanii şi că alături de termenul de România a<strong>ce</strong>ştia sunt foarte vechi; o dovadă este şi relicva vie, constituită de aromâiide la sudul Dunării.Studiul are ca substanţă demonstrarea faptului că termenii blajinii, rohmanii, românii sunt legaţi de timpurileimemoriale şi că trebuie a fi luaţi în considerare ca atare, atunci când se vorbeşte de istoria naţională, dar şi de <strong>ce</strong>a12 Costin Feneşan, Documente medievale bănăţene, Editura Facla, Timişoara, 1981, pp. 116-117.
26<strong>Dacia</strong> magazin – nr. 63, mai 2010universală.Studiind cu seriozitate ştiinţifică un mit, <strong>ce</strong>l al blajinilor, se pot spulbera alte mituri <strong>ce</strong> lasă în necunoscut o perioadăfoarte lungă din istoria poporului român anulând ori<strong>ce</strong> perspectivă spre deschideri în cunoaştere, prin negarea adevărurilorevidente de unii istorici consacraţi cantonaţi fie în rutină ori, şi mai periculos, în reaua credinţă.Mihai Viteazul – imagine, mit, istorieOana Vasilica COANDĂ„În ţara mea aş fi putut să rămân liniştit şi sigur, fără nici o teamă, dacă nu m-ar fi chemat credinţa mea faţă decreştinătate. Io Mihail voievod al Ungrovlahiei, al Ardealului şi al Ţării Moldovei” – Memoriu al lui Mihai Viteazuldin anul 1600 către împăratul Rudolf al II-lea.Figura eroică, cu învăluiri de legendă, a lui Mihai Viteazul, nu îşi are asemănare în istoria noastră naţională. Subcondu<strong>ce</strong>rea marelui voievod s-a înfăptuit <strong>ce</strong>a dintâi unire politică a <strong>ce</strong>lor trei ţări române: Ţara Românească, Transilvania şiMoldova.Am abordat, în lucrarea mea, personalitatea lui Mihai Viteazul din trei perspective: imagine, mit şi istorie, intenţionândsă prezint imaginea creată şi rămasă în inima Olteniei, miturile legate de figura eroică a domnitorului precum şi faptele salede arme, politica sa.Viaţa lui e una din <strong>ce</strong>le mai impresionante din câte s-au desfăşurat pe pământul strămoşilor. Mihai Viteazul a cunoscutdin plin şi bucuriile şi durerile vieţii; a cunoscut dul<strong>ce</strong>aţa biruinţei şi amărăciunea înfrângerii; a stăpânit cât niciunul dintrevoievozii noştri, pentru ca într-o clipă să piardă totul; a văzut pe <strong>ce</strong>i trufaşi închinându-se şi a căzut prin trădarea lor.Contemporanii, prieteni sau duşmani, au simţit că au în faţă o personalitate ex<strong>ce</strong>pţională; unii l-au ridicat în slăvi, alţii l-auurât cu patimă, cu toţii însă au rămas impresionaţi de a<strong>ce</strong>astă apariţie unică.Născut în vatra Ţării Româneşti, peste care veacurile au trecut, Mihai, fiul viteaz al românilor, apare ca simbolul <strong>ce</strong>l maicurat al primei noastre uniri. Prezent nu numai în legendă, ci şi în toată istoria noastră, el rămâne una dintre <strong>ce</strong>le maireprezentative figuri de ostaşi ai istoriei. Mihai Viteazul a însemnat un capitol de mare strălucire a istoriei noastre, îngeneral, şi a artei militare româneşti, în special. Sunt înclinată a crede că el a reprezentat soluţia îndrăzneaţă a scindăriiîn<strong>ce</strong>rcuirii vrăşmaşe a momentului şi a creării unei mari arii de forţă şi posibilităţi de manevră prin unirea tuturorcapacităţilor existente în <strong>ce</strong>le trei vetre româneşti.Calităţile de mare comandant dovedite de Mihai Viteazul în a<strong>ce</strong>ste împrejurări s-au impus cu autoritatea binemeritată.Con<strong>ce</strong>ntrând forţele principale în două zone situate la distanţă apreciabilă una de alta, voievodul a reuşit să ascundăpregătirile, iar în urma unor bune informaţii, ca şi a unui calcul judicios, să execute deplasarea forţelor şi să le asigurejoncţiunea în a<strong>ce</strong>eaşi zi în locul dorit. Surprinderea a fost uluitoare pentru inamic. Ea a contribuit la asigurarea suc<strong>ce</strong>sului în<strong>ce</strong>a mai mare bătălie: Şelimber. Drumul spre Alba Iulia, capitala Transilvaniei, era deschis.Din întreaga Românie care îi este datoare lui Mihai Viteazul, <strong>ce</strong>a mai îndreptăţită regiune care să vorbească despreMihai este Oltenia. Nu pentru că aici a trăit şi a fost ban, ci pentru simplul fapt că el este încă prezent în spiritul, amintireaşi istoria Olteniei. În Bănie, călăreşte încă azi şi ridică securea deasupra capului, în semn de victorie, Mihai Viteazul.Statuia lui „Nea’ Mişu“, cum îi spun tinerii de azi, este emblema Craiovei, este imagine, istorie şi spirit. Aşa arăta,probabil, Mihai Viteazul: un om de statură medie, solid precum un munte, cu mantia prinsă de un umăr cu o pahtă şicăciula uşor aplecată spre ochiul stâng. Cuca poartă o pană în partea dreaptă iar în mâna stângă domnitorul îndreaptăsecurea spre <strong>ce</strong>r, privind înainte ca un adevărat învingător. La brâu, în partea stângă a corpului, ţine sabia în teacă. Uneoricred că nu ezită să scoată sabia dacă cineva ar ameninţa sau tulbura liniştea Craiovei. În mâna dreaptă ţine cu forţă frâulcalului puternic <strong>ce</strong> arată cam nărăvaş şi care priveşte în jos de parcă acum ar coborî de pe soclu şi ar în<strong>ce</strong>pe să îl poarte peMihai Viteazul prin Cetatea Banilor. Mihai arată ameninţător, victorios, măreţ şi demn, gata să coboare de pe soclul pe carescrie „Mihai Viteazul 1593–1601“.<strong>Dacia</strong> Revival International Society Filiala Getia Minor Tul<strong>ce</strong>aOraşul de Floci, vechi <strong>ce</strong>ntru medieval din ValahiaRadu COMANMuzeul Judeţean IalomiţaOraşul de Floci, staţiune arheologică, identificată de multă vreme în teren, se află situată pe ambele părţi ale actualuluidrum european, Bucureşti-Constanţa, l-a aproximativ 5 kilometri vest de comuna Giurgeni, judeţul Ialomiţa, de-a lungulbornelor kilometri<strong>ce</strong> 105- 106.Astăzi, în zona de nord a sitului arheologic, se află amplasat bustul marelui Domn Mihai Viteazul, a<strong>ce</strong>sta a fost ridicatcu ocazia împliniri a 400 de ani de la Unirea Principatelor Române.În zona de sud a rezervaţiei, a fost construită Baza de <strong>ce</strong>r<strong>ce</strong>tare şi expunere muzeală Oraşul de Floci, cu ocaziadeschiderii oficiale din data de 29 octombrie 2009, a fost emis un Zapis. Întreg proiectul a fost susţinut de către ConsiliulJudeţean Ialomiţa, de preşedintele său, Vasile Silvian Ciupercă, de asemenea de Muzeul Judeţean Ialomiţa, de directorul
- Page 2 and 3: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 1D
- Page 4 and 5: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 3C
- Page 6 and 7: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 52
- Page 8 and 9: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 7S
- Page 10 and 11: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 9i
- Page 12 and 13: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 11
- Page 14 and 15: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 13
- Page 16 and 17: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 15
- Page 18 and 19: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 17
- Page 20 and 21: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 19
- Page 22 and 23: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 21
- Page 24 and 25: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 23
- Page 28 and 29: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 27
- Page 30 and 31: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 29
- Page 32 and 33: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 31
- Page 34 and 35: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 33
- Page 36 and 37: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 35
- Page 38 and 39: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 37
- Page 40 and 41: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 39
- Page 42 and 43: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 41
- Page 44 and 45: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 43
- Page 46 and 47: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 45
- Page 48 and 49: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 47
- Page 50 and 51: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 49
- Page 52 and 53: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 51
- Page 54 and 55: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 53
- Page 56 and 57: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 55
- Page 58 and 59: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 57
- Page 60 and 61: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 59
- Page 62 and 63: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 61
- Page 64 and 65: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 63
- Page 66 and 67: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 65
- Page 68 and 69: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 67
- Page 70 and 71: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 69
- Page 72 and 73: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 71
- Page 74 and 75: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 73
- Page 76 and 77:
Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 75
- Page 78 and 79:
Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 77
- Page 80 and 81:
Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 79
- Page 82:
Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 81
- Page 85 and 86:
84Dacia magazin - nr. 63, mai 2010
- Page 87 and 88:
86Dacia magazin - nr. 63, mai 2010
- Page 89 and 90:
88Dacia magazin - nr. 63, mai 2010(
- Page 91 and 92:
90Dacia magazin - nr. 63, mai 2010W
- Page 93 and 94:
92Dacia magazin - nr. 63, mai 2010
- Page 95 and 96:
94Dacia magazin - nr. 63, mai 2010l
- Page 97:
96Dacia magazin - nr. 63, mai 2010