<strong>Dacia</strong> magazin – nr. 63, mai 2010 59eliberarea oraşului Târgovişte, la alungarea lui Sinan Paşa din Bucureşti şi la cunoscuta înfrângere a oştilor otomane laGiurgiu din octombrie 1595.Într-un inventar al bunurilor aparţinând <strong>ce</strong>tăţii Oradea, întocmit la 1632, este pomenit un tun despre care se precizeazălaconic: ,,Tun cu numele Micul Şoim, al voievodului Mihai, de 5 funţi. Are ghiulele’’ 19 . O cronică mai puţin cunoscută, alui Baranyi <strong>De</strong>csi János, adu<strong>ce</strong> însă o precizare în a<strong>ce</strong>st sens atunci când, relatând asedierea <strong>ce</strong>tăţii Ineu de către ardeleni, înoctombrie 1595, menţionează următoarele: ,,Comandantul oştilor orădene era Ghe<strong>org</strong>he Kiraly, fratele lui Albert, vechiulrăzboinic, locţiitorul marelui căpitan, care în afară de multă pulbere şi tunuri Micul Şoim, a adus şi ghiulele mari ca sălovească cu a<strong>ce</strong>lea zidurile’’ 20 . Or, se ştie că Albert Király a participat în subordinea lui Mihai Viteazul la bătălia de laCălugăreni. Este posibil ca acum să fi intrat în posesia orădenilor mai multe astfel de tunuri, din care, la 1632, inventarul<strong>ce</strong>tăţii mai menţiona încă unul ca existent în uz. Probabil că Mihai Viteazul le va fi dăruit din captura de război, ca semn alrecunoaşterii serviciilor aduse cu ocazia bătăliei din mlaştinile unde apele Câlnicului se vărsau în Neajlov.În legătură cu a<strong>ce</strong>st tun se cuvin câteva precizări pe care inventarul nu le fa<strong>ce</strong>. În artileria epocii a<strong>ce</strong>st tun se încadra încategoria <strong>ce</strong>lor numite Falconet, având următoarele caracteristici tehni<strong>ce</strong> şi de luptă:- lungimea ţevii 185 cm- greutatea ţevii 650 kg- calibrul ţevii 5,2 cm- diametrul ghiulelei 5, 1 cm- greutatea ghiulelei 1 libră (= 636,955 g)- raza de bătaie 570 paşi (= 427,5 m)A<strong>ce</strong>st tun era deservit de un artificier şi de 2 până la 4 ajutoare. În caz de nevoie era tras de 4 cai.Era considerat ca un tun ,,uşor’’, de <strong>ce</strong>tate, folosit mai ales de asediaţi pentru a stânjeni pe asediatori în acţiunile deminare a zidurilor şi săparea şanţurilor. 21«S<strong>ce</strong>na se<strong>ce</strong>rişului» dinaintea bătăliei finaleDr. Afrodita Carmen CIONCHINProf. Ionel CIONCHINPe Columna Traiană, S<strong>ce</strong>nele CX şi CXI se referă la capitala Daciei. Pe S<strong>ce</strong>na CXI este reprezentat un munte cu o<strong>ce</strong>tate dacică bine fortificată şi cu turnuri cu etaje. În interiorul <strong>ce</strong>tăţii, ostaşii daci (pileati şi comati) se aflau într-o mareagitaţie. <strong>De</strong> a<strong>ce</strong>eaşi agitaţie par cuprinşi şi ostaşii daci, comatii, din exteriorul fortificaţiei daci<strong>ce</strong>. Agitaţia dacilor se datoranu spaimei – doar era cunoscută vitejia lor – ci acţiunii <strong>ce</strong> se desfăşura în faţa lor, reprezentată pe S<strong>ce</strong>na CX. Cu adevărat,S<strong>ce</strong>na CX «Recoltatul <strong>ce</strong>realelor» (S<strong>ce</strong>na se<strong>ce</strong>rişului dinaintea bătăliei finale) a fost una dintre <strong>ce</strong>le mai controversate întreexegeţii Columnei: în primul plan se observă un lan în care o parte din ostaşi (legionari) se<strong>ce</strong>rau grâul, alţii cărau snopi înspinare, iar <strong>ce</strong>ilalţi, ţinând de căpăstru caii, aşteptau să ridi<strong>ce</strong> recolta adunată. S<strong>ce</strong>na este una simbolică, reprezentândlucrările se<strong>ce</strong>rişului închinate zeiţei Segesta, numită şi Segeţia, de la substantivul latin seges, segetis ‘se<strong>ce</strong>riş, recoltă’.A<strong>ce</strong>asta explică neconcordanţa dintre «SCENA SECERIŞULUI» şi zona de munte. La Roma, pentru vizitatorii Columnei,seges, segetis ‘se<strong>ce</strong>riş’ semnifica «(Sarmi)seget(usa)» adică ‘distrugerea (se<strong>ce</strong>rarea)’ «capitalei Daciei».Bătălia Sarmisegetusei a zguduit într-atât lumea antică, încât în Noul Testament, bătălia apocaliptică între forţele bineluişi răului din ziua Judecăţii de apoi urma să aibă loc la Armaghedon/Armageddon (prin afereză de la Sarmageddon) ‘ţinutulmuntos de la Geddon’, evident, având a<strong>ce</strong>eaşi etimologie ca şi toponimul dacic. Toponimul apocaliptic pare să datezerevelaţia lui Ioan Apostolul/Evanghelistul (Teologul), din Apocalipsă, după 106 p.Chr. (căderea Sarmizegetusei) şi nu înanii 94-95 p.Chr.Nici coordonatele transmise de Ptolemeu, nici reliefurile Columnei nu au reuşit să localizeze capitala Daciei. În schimb,arheologii au descoperit la Grădiştea Mun<strong>ce</strong>lului o impresionantă <strong>ce</strong>tate cu sanctuare ale dacilor, blocuri de piatră cu litereeline (fără a dezlega semnificaţia lor), un vas cu inscripţia «DECEBALUS PER SCORILO» (una din descifrări ‘<strong>De</strong><strong>ce</strong>balfiul lui Scorilo’) care continuă să producă mari dispute între <strong>ce</strong>r<strong>ce</strong>tători, dar nu s-a descoperit nicio inscripţie privitoare latoponim. La dezlegarea etimologiei Sarmizegetusei nu ajută nici denumirea Grădiştea Mun<strong>ce</strong>lului, dacă nu cumvadenumirea va fi fost Grădiştea Mun<strong>ce</strong>lui/Muntelui, denumirea preferată de unii <strong>ce</strong>r<strong>ce</strong>tători fiind Grădiştea de Munte.În izvoarele literare, în inscripţiile din <strong>Dacia</strong> Romană şi din alte provincii, toponimul a fost ortografiat variat:ZARMIZEGETUSA, ZERMIZEGETUSA, ZERMIZEGETUZA, ZERMIZEGETE, SARMIZEGETUSA, SARMATEGTE,SARMAZEGE etc. Adeseori toponimul a fost menţionat prescurtat, SARMIZ sau SARMIS. Important este altarul onorificdescoperit la Banloc, judeţul Timiş, în România. Interesant este drumul parcurs de a<strong>ce</strong>st altar: descoperit la Ulpia TraianaSarmizegetusa în 1883, altarul a fost transportat la conacul lui N. Balint, apoi al lui Alexe Buda din Bretea Română (judeţulHunedoara) unde a fost văzut şi de Theodor Mommsen, iar după 1900, groful Karácsonyi l-a dus la castelul din Banloc,după care în 1950 a fost achiziţionat de Muzeul Banatului (CIL, III 1457). Altarul onorific de marmură fragmentar, ridicatîn metropola Daciei Romane în cinstea lui Quintus Axius Aelianus, procurator al Daciei Apulensis, locţiitor alguvernatorului, conţine inscripţia:19 AMN 1973, p.671 - 67220 B. <strong>De</strong>csi J., op. cit., p.27721 ,,Historia’’, VIII, 1986, Budapest, p.37
60<strong>Dacia</strong> magazin – nr. 63, mai 2010Q AXIO Q F PAL AEQ R LA VRENTI LAVINCVRATORI AD POPVL VITRAIANAE ET AVRELIAEAECLANENSIS PROC AD ALIMPER APVLIAM CALABRIAM LVCANIAM ET BRVITTIOS PROCRAT PRIV PROV MAVR CAESITEM PER BELGICAM ET DVASGERMANIAS PROC PROVDAC APVL BIS VICE PRAESIDISORDO COL SARMIZMETROPOL PATRONOCompletat:Q(uinto) AXIO Q(uinti) F(ilio) PAL(atina tribu) A[elian(o)]EQ(uiti) R(omano) LA VRENTI LAVIN(ati)CVRATORI AD POPVL(um) VI[ar(um)]TRAIANAE ET AVRELIAE [et]AECLANENSIS PROC(uratori) AD ALIM (enta)PER APVLIAM CALABRIAM LV-CANIAM ET BRVITTIOS PROC(uratori)RAT(ionis) PRIV(atae) PROV(inciae) MAVR(etaniae) CAES(ariensis)ITEM PER BELGICAM ET DVASGERMANIAS PROC(uratori) PROV(inciae)DAC(iae) APVL(ensis) BIS VICE PRAESIDISORDO COL(oniae) SARMIZ(egetusae)METROPOL(is) PATRONOCu tradu<strong>ce</strong>rea: «lui Quintus Axius, fiul lui Quintus, din tribus Palatina, Aelianus, cavaler roman, LaurensLavinias, comisar pentru popor al şoselelor Traiana şi Aurelia şi Aurelia şi Aeclanensis, procurator pentru alimenteîn Apilia, Calabria, Lucania şi Brutium, procurator al averii private în provincia Mauretania Caesariensis,asemenea în Belgica şi în <strong>ce</strong>le două Germanii procurator al provinciei <strong>Dacia</strong> Apulensis locţiitor al guvernatoruluipentru a doua oară, consiliul popular al coloniei Sarmizegetusa Metropolis patronului (său, a pus a<strong>ce</strong>stmonument)» 22 .Colonia SARMIZEGEUZA este prescurtată pe inscripţie SARMIZ.Prezentăm etimologiile folclori<strong>ce</strong> interesante: a) Sarmi ‘Zeu Solar, Soare’, sege ‘învingător, biruitor’ şi tusa ‘înălţime’,cu ac<strong>ce</strong>pţiunea de ‘Vârful sau Înălţimea Soarelui Biruitor’ (Ion Ionescu); b) sar ‘soare’, mis/miz ‘lună, astru’, sighet ‘tărie,<strong>ce</strong>tate’ şi usa terminaţie, sintagma având ac<strong>ce</strong>pţiunea de ‘CETATEA SOARELUI ŞI A LUNII’.La românii/valachii din estul Serbiei, dintre Morava şi Timoc, s-a păstrat un obi<strong>ce</strong>i în care există o îmbinare a scrieriipictografi<strong>ce</strong> cu <strong>ce</strong>a alfabetică. <strong>De</strong>senul a fost executat de românul Jica Boluţan din localitatea Bucoviţa, comuna Osni<strong>ce</strong>a,Serbia de Est 23 . Specificăm că informatorul nu cunoştea nimic despre posibilitatea unui înscris, nu cunoştea scrierea cucaractere latine. Românul/valacul Jica Boluţan, în desenul de mai jos, desena: SOARE, LUNĂ, STRÂMBĂTATE,DREPTATE, SCARĂ ŞI FOARFECE 24 .Înscrisul a fost interpretat:1. «SOARE» – pentru care se presupune existenţa în daco-getă a substantivului *sar ‘soare’ (compară cu sanscritsvar, sur şi arka – afereză de la sarka – ‘soare’, armean. arew – afereză de la sarew – ‘soare’);2. «LUNA», presupune un daco-get *miz ‘Lună, Selena’;22 Marius Moga, Ion I. Russu, Lapidarul Muzeului Banatului, Monumente epigrafi<strong>ce</strong> romane, Timişoara, 1974, pp. 17-19.23 Românul/valacul Jica Boluţan s-a născut la 21 mai 1948, în satul Bucoviţa, comuna Osni<strong>ce</strong>a, din Serbia de Est. Ancheta a fost realizată în misiuneaştiinţifică <strong>org</strong>anizată de Asociaţia Istoricilor Bănăţeni în colaborare cu Universitatea de Vest Timişoara şi coordonată de prof. Ionel Cionchin, în august1993.24 Ionel Cionchin, Valaco-pelasgica, limba primilor scribi ai omenirii, Editura Ando-Tours, Timişoara, 1996, p. 13.
- Page 2 and 3:
Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 1D
- Page 4 and 5:
Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 3C
- Page 6 and 7:
Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 52
- Page 8 and 9:
Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 7S
- Page 10 and 11: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 9i
- Page 12 and 13: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 11
- Page 14 and 15: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 13
- Page 16 and 17: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 15
- Page 18 and 19: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 17
- Page 20 and 21: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 19
- Page 22 and 23: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 21
- Page 24 and 25: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 23
- Page 26 and 27: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 25
- Page 28 and 29: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 27
- Page 30 and 31: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 29
- Page 32 and 33: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 31
- Page 34 and 35: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 33
- Page 36 and 37: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 35
- Page 38 and 39: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 37
- Page 40 and 41: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 39
- Page 42 and 43: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 41
- Page 44 and 45: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 43
- Page 46 and 47: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 45
- Page 48 and 49: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 47
- Page 50 and 51: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 49
- Page 52 and 53: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 51
- Page 54 and 55: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 53
- Page 56 and 57: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 55
- Page 58 and 59: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 57
- Page 62 and 63: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 61
- Page 64 and 65: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 63
- Page 66 and 67: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 65
- Page 68 and 69: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 67
- Page 70 and 71: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 69
- Page 72 and 73: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 71
- Page 74 and 75: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 73
- Page 76 and 77: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 75
- Page 78 and 79: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 77
- Page 80 and 81: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 79
- Page 82: Dacia magazin - nr. 63, mai 2010 81
- Page 85 and 86: 84Dacia magazin - nr. 63, mai 2010
- Page 87 and 88: 86Dacia magazin - nr. 63, mai 2010
- Page 89 and 90: 88Dacia magazin - nr. 63, mai 2010(
- Page 91 and 92: 90Dacia magazin - nr. 63, mai 2010W
- Page 93 and 94: 92Dacia magazin - nr. 63, mai 2010
- Page 95 and 96: 94Dacia magazin - nr. 63, mai 2010l
- Page 97: 96Dacia magazin - nr. 63, mai 2010