De ce Malus Dacus - Dacia.org

84Dacia magazin – nr. 63, mai 2010îndreptat privirile tot mai insistent spre partea de sud-est a Europei, unde venea în conflict cu Imperiul Otoman. În aceastăparte a Europei era vizat în primul rând spaţiul românesc, habsburgii – în noua conjunctură internaţională - continuându-şiplanurile de cucerire a acestuia.Polonia, îndeosebi după înfăptuirea statului polono-lituanian (1561), urmărea şi ea o politică expansionistă ce viza înspecial Moldova, dar şi Ţara Românească. Adoptând o neutralitate binevoitoare faţă de Poartă în conflictul cu Liga Sfântă,Polonia făcea un joc care avea ca scop, pe de o parte, contracararea instalării dominaţiei habsburgice asupra ţărilor române,iar pe de altă parte, căuta să tragă foloase de pe urma slăbirii Porţii.Cei trei „vecini” (Poarta şi habsburgii se aflau în război, Polonia în expectativă) îşi manifestau deschis intenţiile decucerire a ţărilor române, de anihilare a existenţei lor politice autonome. România medievală, asa cum afirma marele istoricNicolae Iorga (cu referire la alte vremuri), era „o ţară pândită”.1. 2 SITUAŢIA INTERNĂ a poporului nostru în a doua jumătate a secolului al XVI-lea a fost puternic marcată atât defactori externi (amplificarea tendinţelor expansioniste ale otomanilor, habsburgilor şi polonezilor; grava criză prin care atrecut Imperiul Otoman, criză care s-a răsfrânt şi asupra Ţărilor Române prin agravarea dominaţiei otomane), cât şi defactori interni (competiţia ocupării tronului, care a generat slăbirea puterii centrale şi o acută instabilitate a domniei;nesocotirea gravă a tradiţiei dinastice interne, introducându-se arbitrariul în numirea domnilor).Semnificativ în acest sens este faptul că între 1551-1593 în Ţara Românească s-au succedat 12 domnii, cu 9 domni;în Moldova s-au succedat 12 domnii cu 10 domni; în Transilvania s-au succedat 6 domnii. Domnii români erau confirmaţide Poartă, tronul cumpărându-se cu sume fără precedent şi în continuă creştere. De exemplu, Mihnea Turcitul, pentruocuparea tronului a cheltuit 1.000.000 de galbeni; Petru Cercel a ocupat tronul Ţării Româneşti după achitarea sumei de1.160.000 de galbeni; pentru ocuparea tronului Ţării Româneşti, între anii 1581-1590 au fost plătiţi Porţii 6.500.000 degalbeni (echivalentul a ½ din valoarea pe care o aveau toate satele Ţării Româneşti la aceea dată…! A crescut foarte mult şiharaciul : în Ţara Românească - de la 24.000 de galbeni în anul 1542, la 155.000 de galbeni în anul 1593; în Moldova – dela 30-35.000 de galbeni pe la mijlocul secolului al XVI-lea, la 65.000 de galbeni în anul 1593; în Transilvania (devenităPrincipat autonom sub suzeranitatea Porţii, din 1541, evoluţia haraciului a fost moderată – de la 10.000 la 15.000 degalbeni. Acestora se adăuga monopolul comercial otoman, ceea ce echivala, pe de o parte, cu obligaţia domniei de a asiguraPorţii cele trebuincioase, iar pe de altă parte, cu dreptul negustorilor otomani de a cutreiera Principatele şi de a aduna grâneşi animale la preţuri abuzive (extrem de reduse), pe care le transportau mai apoi în Imperiul Otoman, îndeosebi la Istanbul,pentru satisfacerea nevoilor de consum ale populaţiei otomane.Toate aceste au constituit căi prin care Poarta a secătuit şi sărăcit sistematic economia Ţărilor Române, frânânddezvoltarea firească a acestora.Strategii armate folositeStrategii specifice Ţărilor române în sec. XV-XVIApărarea strategicăEtapa apărării frontiereiEtapa hărţuirii permanenteEtapa bătăliei decisiveUrmărirea resturilor trupelor invadatoareLupta antiotomana condusa de Mihai ViteazulCălugăreniŞelimbărAcestea sunt capitolele şi subcapitolele care însoţesc comunicarea de faţă.Despre marile etnonime ale lumii: valac, dac, românGeorge Liviu TELEOACĂProfund cunoscător a ceea ce se înţelege prin filologie elină şi latină, dar şi stapân pe domeniul lingvisticii şi filologieicomparate, marele istoric Theodor Mommsen (1817-1903), deţinător al premiului Nobel, a arătat că: „Limba în epoca deformare, este imaginea fidelă şi mijlocul de cunoaştere a treptei de civilizaţie atinsă de către un popor. Marile revoluţii aleartei şi ale spiritului sunt păstrate ca într-o arhivă, din ale cărei acte viitorul nu va întârzia să se informeze despre aceletimpuri asupra cărora orice tradiţie nemijlocită a amuţit.” (Th.Mommsen, Istoria romană, Vol.I, p.26)Urmând această cale a cuvântului trasată cu atâta precizie şi fermitate, vom face cuvenitele legături între cuvintelefurnizate de istorie şi de mitologie pentru a arăta că etnonimul ROMÂN are propriile sale rădăcini autohtone, mult maivechi decât venirea romanilor la Dunărea de Jos.Administrarea probelor lingvistice porneşte de la faptul că nu numai dialectul istro-român, ci mai ales că necontestatulfilon traco-illir al albanezilor păstrează pentru etnonimul ROMÂN forma rotacizată RRËMËR. Or, referitor la formele