De ce Malus Dacus - Dacia.org

80Dacia magazin – nr. 63, mai 2010şi căpitani, se luptară toţi ca nişte eroi. Dar cinstea cea mai mare a biruinţei se cuvine cu tot dreptul viteazului domnitor.”În timpul bătăliei, în locurile de primejdie se găsea însuşi domnitorul a cărui vitejie neasemuită îndemna la luptă pe soldaţiisăi. După unele documente, în această luptă au pierit peste 7.000 de soldaţi turci iar tunurile acestora şi un steag verde alprofetului au căzut în mâinile românilor. Chiar Sinan Paşa s-a aflat în mare primejdie, dar viaţa lui a fost salvată de către unostaş rumelian, numit Deli Hasan, care l-a scos din mlaştină, punându-l la adăpost.Prin victoria obţinută la Călugăreni, Mihai Viteazul a reuşit sa-şi atingă principalele obiective: a provocat pierderiimportante duşmanului, l-a demoralizat şi a întârziat avansarea turcilor, a câştigat timpul necesar pentru concentrareaforţelor antiotomane.Unirea de la 1600Prima unire a Valahiei cu Transilvania şi cu Moldova a avut loc în 1600 sub conducerea lui Mihai Viteazul, aceastaavând intenţii politice: crearea unei alianţe antiotomane puternice. Unirea din timpul lui Mihai Viteazul a devenit un simbolîn epoca emancipării naţionale pentru unirea într-o singură ţară.În fruntea unei armate, Mihai trece din pasul Buzăului pătrunzând în Braşov. A doua coloană a pătruns în Transilvaniaprin pasul Turnu Roşu. Cele două armate s-au unit la Tălmaciu, lângă Sibiu: astfel, Mihai dispunea acum de peste 20. 000de ostaşi. Bătălia cu oştirea lui Andrei Báthory s-a dat la Şelimbăr (28 octombrie 1599). Lupta s-a sfârşit cu o strălucităvictorie a lui Mihai. Acest succes a însemnat readucerea Transilvaniei la alianţe antiotomane şi unirea sa cu Muntenia.Aceasta unire a fost de scurtă durată deoarece lui Mihai i s-au împotrivit unii boieri munteni şi moldoveni şi aproapetoţi nemeşii ardeleni, care nu suportau cârmuirea unui principe valah. Mai mult, interesele marilor state (ImperiulHabsburgic, Regatul Polonez şi Imperiul Otoman) erau cu totul opuse principelui muntean. Întreaga opoziţie internă,inclusiv răscoala nobililor maghiari din Transilvania, n-ar fi putut desface unirea realizată de Mihai Viteazul în 1600 dacăîn sprijinul acestei opoziţii nu s-ar fi produs intervenţia militară a puterilor vecine, prin trupele imperialilor conduse deGeorge Basta şi prin cele polone, comandate de însuşi marele hatman şi cancelar Jan Zamoisky.Pentru ca adversarii lui Mihai nu puteau vedea cum aceste alianţe ale ţărilor române se refac, vor recurge la soluţia de a-l ucide. Domnul Mihai Viteazul este ucis iar unirea politică a celor trei ţări române e destrămată. Deşi efemeră, unirea vaconstitui peste veacuri un ideal. Gândul şi fapta lui Mihai vor deveni, în timp, exemplu pentru românii din secolul al XIXlea.Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Iorga îl vor oferi pe Mihai, în perioada romantismului, ca personaj demn de luat caexemplu pentru realizarea unităţii naţionale româneşti.«Pelasgia este la originea Traciei, a Daciei, a României, aEuropei? Suntem noi, românii, urmaşii pelasgilor?»Ing. Alexandru D. STAN, ElveţiaÎn prezent noi suntem în plin lucru pentru realizarea unui nou site, anume www.pelasgia.org şi sperăm să-l inaugurăm încinstea Congresului de Dacologie «Malus Dacus» - 2010, de la Alba Iulia.Aici noi încercăm să realizăm un site de cercetare continuă, de informare, de comunicare între români, între aromânitrăitori azi pe teritoriul Europei, până după Nistru (Tyras), Bug (Hypanis), Nipru (Borysthenes), Don (Tanais) şi până înzona Munţilor Caucaz, adică pe fostul teritoriu al Pelasgiei de altadată.De ce? Pentru că strămoşii nostri, Pelasgii, Tracii, Dacii, Geţii, TyraGeţii, Costobocii şi, mai recent, Muntenii,Moldovenii, Ardelenii, au încercat de multe ori să se unească.Astfel, regele Burebista şi înţelepţii Daci, Geţi din secolul I, apoi Mihai Bravul (Viteazul) la 1600 precum şi luminatuldomn român Alexandru Ioan Cuza, împreună cu politicienii admirabili de la 1859, dar şi Marea Unire de la 1918,concepută şi realizată de diplomaţii români patrioţi precum şi de familia regală Hohenzolern, sunt exemple concrete dedorinţă, de voinţă şi de reusiţă a noastră, a românilor, de Unire sau de ReUnire.De ReUnire, dupa tragedii ca aceea din 1940 sau « tratatele » comuniste şi post-comuniste recente, cu subiecte cum suntInsula Şerpilor (Leuke) sau Palanca în Estul Basarabiei etc.Este evident că cercetările arheologice au evoluat din anul 1913, anul publicării cărţii «Dacia preistorică» de NicolaeDensusianu şi până azi, dar spiritul său de cercetare continuă, trebuie să continue azi şi mâine, în Cultura Română.Spiritele de cercetare continua ale lui Vasile Conta, Nicolae Iorga, Nicolae Vlasa, Dumitru Berciu etc., trebuie să fiepăstrate, cultivate din generaţie în generaţie de noi, românii.Marele Imperiu Pelasg :«Însă istoria acestor timpuri primitive, pelasge, este învăluită în o mulţime de legende şi mituri.».Unul din marile merite ale lui Nicolae Densusianu este acela de a ne transmite nouă aceste mituri şi legende fascinanteşi bogate în conţinut, ale Pelasgiei.Citat din «Dacia preistorica» :«Cei dintâi regi ai rasei pelasge au excelat cu deosebire prin virtuţile lor personale, prin meritele lor politice, şi peste totprin binefacerile lor faţă de genul uman. Ei au fost cei de întâiu, care au adunat în societate familiile şi triburile răspânditeprin caverne, prin munţi şi păduri, au întemeiat sate şi oraşe, au format cele de întâiu state, au dat supuşilor săi legi şi auintrodus în modul lor de viaţă moravuri mai blânde; peste tot au îndreptat întreaga lor activitate spre o existenţă mai bună,fizică şi intelectuală, şi astfel au deschis o nouă cale pentru destinele omenirii pe acest pământ».Cei care doresc să participe continuu la această aventură a Culturii lui Zalmoxe, sunt invitaţi să ne contacteze la adresa