176362684-DOOM2

XLIX
Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române
6. Înaintea consoanei sonore z se păstrează sîn prefixele des-, răs-: deszăpezi,
răszice.
7. Înaintea sonantei r se scrie şi se pronunţă z: dezrobi.
8. Se scrie z în unele împrumuturi pronunţate în limba literară actuală ca atare:
!chermeză (ca bazin etc.).
9. Înaintea lui 1, m, n sunt posibile ambele pronunţări, astfel că singurele reguli
particulare privesc:
-prefixul dez-: dezlega, dezminţi, deznoda;
- finalele -sm (marasm, pleonasm, sarcasm - inclusiv sufixul -ism: simbolism) şi
-smă în neologisme (fantasmă, prismă) şi derivatele lor (jantasmagoric, prismatic\
- păstrarea consoanei finale a rădăcinii în cuvintele analizabile formate Cllt
sufixul-nic: casnic, josnic (de la casă, jos), dar groaznic, obraznic, paznic (de la groazli,
obraz, pază);
- celelalte cuvinte se scriu, unele cu s (slab, desluşi, sminti, smântână, snoavă,
trosni), altele cu z (zloată, izlaz, zmeu, izmă, caznă, gleznă).
10. cvasi- se scrie şi se citeşte cu s (cvasitotalitate, cvasiunanimi 45 ), dar izo- cu z
(izofonă, izoglosă, izolexă), ca şi !concluziv şi !coroziv, la fel cu concluzie şi coroziune.
2.3. Litere duble
2.3.1. Vocale duble
1. Vocalele duble notează două sunete identice şi se pronunţă de regulă amândouă,
în silabe diferite: contra 1 amiral; Zice 1 e, para 1 aldehidă, re 1 examina; fi 1 ind,
ştilinţă (dar cunoştinţă, încunoştinţa); alcolol, colopta.
Se scriu şi se pronunţă cu o singură vocală prerie, proroc.
2. Vocale duble se întâlnesc şi în unele nume proprii străine sau româneşti
scrise după model străin; în unele dintre ele nu se pronunţă decât o vocală:
Aachen, Aalto, Aaron, Nausicaa, Varlaam, uneori diferită de a, după regulile limbii
în cauză (Aasen [Qsen]).
În unele împrumuturi sau nume proprii, vocalele duble pot avea alte
valori decât în scrierea cuvintelor româneşti, în funcţie de regulile ortografice ale
limbii respective: spleen (angl.) [splin].
2.3.2. Consoane duble
1. Consoanele duble notează, de regulă, două sunete-consoane (care se pronunţă
amândouă), şi anume:
- consoane identice, în:
- cuvinte compuse: ohmmetru, Sânnicolaul Mare 46 ;
45 Dar tot mai frecvent [cvazi-].
46
În DOOM 1 , p. XV, era citat şi cel-lalt (care nu exista în Dicţionarul propriu-zis şi era combătut
în indreptar, p. 22), dar singura formă literară este celălalt.