176362684-DOOM2

LXXIX
Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române
- derivatele scrise cu cratimă de la abrevieri: R.A. T.B-ist (nu: R.A. T.B.~ 1 ist,
R.IA. T.B.-ist, R.A.l T.B.-ist, R.A. T.l B.-ist);
Derivatele devenite cuvinte urmează regimul cuvintelor: ce-fe-rist.
- !numele proprii de persoane: Popescu, Abd el~Kader (nu: Po-pescu/Popes-cu,
Abd el-IKader/Abd el-Ka~lder);
- numeralele ordinale scrise cu cifre şi litere: V-lea, 5-a (nu: V-I lea, 5-la);
2. se recomandă să nu se separe de la un rând la celălalt, ci să se treacă
împreună pe rândul următor:
- prenumele (sau abrevierile prenumelor) şi numele de familie: Ion Popescu,
I. Popescu (nu Ion 1 Popescu, I.l Popescu);
-notaţiile care includ abrevieri: 10 km, art. 3 (nu: lOikm, art.l3).
3. !se tolerează plasarea pe rânduri diferite a abrevierilor pentru nume
generice şi a numelor proprii din denumirile unor instituţii, indiferent de
ordine: Roman 1 S.A., SC Severnav 1 SA., dar şi F.C. 1 Argeş, RA 1 "Monitorul
Oficial", SC 1 Severnav SA (ca şi în scrierea completă: Fotbal Club Argeş etc.).
5.2. Despărţirea în interiorul cuvintelor
Despărţirea în scris a cuvintelor la capăt de rând se face după reguli care
diferă, parţial, de regulile despărţirii în silabe, precum şi de la limbă la limbă.
Limita dintre secvenţe se marchează prin cratimă (v. şi 1.2.4. Cratima), care se
scrie numai după secvenţa de la sfârşitul primului rând.
Sunt posibile două modalităţi de despărţire a cuvintelor la capăt de rând: pe baza
pronunţării 69 şi pe baza structurii morfologice a cuvintelor - modalităţi pe care le
vom numi în continuare despărţire după pronunţare şi, respectiv, după structură.7°
Pentru indicarea rostirii sacadate sau a metricii se foloseşte numai
despărţirea după pronunţare: I-nabilule! (nu şi despărţirea după structură:
in-abilule).
!Regula generală şi obligatorie a despărţirii cuvintelor la capăt de rând în
limba română, valabilă pentru ambele modalităţi, este interdicţia de a lăsa la
sfârşit sau la început de rând o secvenţă care nu este silabă 71 •
Excepţie: grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-lun, într~lînsa), la care
se recomandă însă, pe cât posibil, evitarea despărţirii.
69 Despărţirea după pronunţare a fost numită şi silabaţie fonetică, însă această denumire este
improprie, deoarece despărţirea cuvintelor la capăt de rând este o problemă practică, în timp ce
silabaţia este o problemă lingvistică.
70 Despărţirea după structură a fost numită şi silabaţie morfologică, termen impropriu, întrucât
ea nu are în vedere silabaţia (care priveşte fonetica, nu morfologia), ci elementele componente din
structura anumitor cuvinte.
71
Chiar dacă include o vocală propriu-zisă, cum prevedea regula din DOOM 1 , care era mai
puţin restrictivă.