176362684-DOOM2

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române
LIV
depinzând de modul în care sunt tratate cuvintele în contextul respectiv -,
distincţia nu este totdeauna uşor de făcut. Regulile privesc în special situaţiile în
care pot exista ezitări; de aceea, ele sunt prezentate contrastiv, mai ales în funcţie
de condiţiile folosirii cuvintelor în propoziţii şi de distincţia substantiv comun -
substantiv propriu, care nu este totdeauna uşor de făcut.
Scrierea cu literă mică sau mare a numelor unităţilor de măsură (kilogram,
weber) şi a simbolurilor lor (kg, Wb), precum şi a simbolurilor altor termeni de
specialitate (B pentru bor) nu face obiectul reglementărilor propriu-zis ortografice,
ci al celor din domeniile respective, care trebuie respectate.
Regulile de scriere cu literă mică sau mare diferă de la limbă la limbă, iar
în scrierea limbii române, ele au variat în timp.
3.1. Scrierea cu literă mică
Se scriu, de regulă, cu litere mici:
- substantivele comune (şi asimilate acestora), precum şi toate celelalte părţi
de vorbire folosite izolat sau în interiorul propoziţiilor şi al frazelor;
- anumite abrevieri şi simboluri.
Detaliind, se scriu cu litera mică:
1. substantivele comune şi toate celelalte părţi de vorbire, inclusiv primul
cuvânt dintr-o comunicare, în următoarele situaţii:
- când acesta este un cuvânt de declaraţie, iar comunicarea din care face parte
urmează unei comunicări în vorbire directă:
A adormit! zice cucoana. CARAGIALE
-după puncte de suspensie, când între comunicări există o legătură strânsă:
Se mişcă fata ... clipeşte din ochi ... CARAGIALE
Când între comunicări nu există o legătură strânsă, comunicarea următoare
începe cu literă mare.
Se poate scrie cu literă mică şi după celelalte semne de punctuaţie finale,
atunci când comunicarea anterioară este prezentată ca neîncheiată:
Ce-i? popă? negustor? CARAGIALE
Fie-ţi milă! e nevastă-ta, iart-o! CARAGIALE
- după două puncte (în afară de cazurile în care ele precedă vorbirea directă
sau un citat):
Poarta ţarinii era deschisă: intră pe ea. SADOVEANU
- când cuvântul face parte dintr-un citat în ghilimele neprecedat de două
puncte:
Strecura printre dinţii albi şi mărunţi câte un "ah!" care-i umplea pieptul.
DELA VRANCEA
Când un citat între ghilimele este precedat de două puncte, el începe cu
literă mare.