176362684-DOOM2

XCV
Principalel'e norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române
4. La substantivele feminine cu pluralul în -uri, genitiv-dativul singular nu
corespunde formei de plural: trebi faţă de treburi.
5. Unele substantive feminine omonime la nominativ-acuzativ singular au
genitiv-dativul singular diferit: !maică 1 "călugăriţă", g.-d. art. maicii; !maică 2
"mamă", g.-d. art. maiceijmaicii/maichii; soră 1 "grad de rudenie", g.-d. art. surorii,
soră 2 "infirmieră", g.-d. art. sorei; la substantivul piele, genitiv-dativul diferă în
funcţie de sens: pielii, dar (la animale) pieii.
6. La unele substantive feminine nume de rudenie terminate în -ică, precum
şi la substantivul masculin vlădică, asemănător formal cu ele, sunt admise mai
multe forme de genitiv-dativ singular: mămicăi/mămicii/mămichii,
vlădicăi/vlădicii/vlădichii.
7. Formaţiile cu structura substantiv denumind persoane (grade de rudenie
sau relaţii sociale) + adjectiv posesiv: bunicu-meu, bunică-mea, nevastă-mea,
soră-mea au genitiv-dativulla masculin cu articolul proclitic lui: lui bunicu-meu,
iar la feminin bunică-mii, nevesti-mii, soră-mii.
8. Unele substantive proprii provenite din substantive comune au
genitiv-dativul diferit de acela (articulat) al substantivelor comune respective: lui
Brăduţ, Floricicăi/Floricichii, Floarei, faţă de brăduţului, floricelei, florii.
9. La unele nume proprii, normele actuale admit variante de flexiune:
Floricicăi/Floricichii, !Ilenei/Ileanei.
V. şi 6.6.4. Pluralul, 6.3. Articolul.
6.6.4. Pluralul
1. Substantivele masculine care la singular au un i la finală se scriu la plural
nearticulat cu doi i, iar la forma articulată cu trei i: cafegiu, copil, fiu - cafegii,
copii, fii - cafegiii, copiii, fiii.
2. Poate exista ezitare în ce priveşte forma de plural (în cadrul aceluiaşi gen) la
unele substantive feminine cu pluralul (şi genitiv-dativul singular nearticulat) în
-esau -i şi neutre cu pluralul în -uri sau -e; la aceste substantive, opţiunea normei
actuale este una din următoarele:
- ambele forme sunt admise ca variante literare libere, cu preferinţă pentru
una dintre ele (indicată prima în Dicţionar); precum !căpşuni/căpşune, !cireşe/cireşi,
!coarde/corzi, !coperte/coperţi, !găluştejgăluşti, ca şi râpe/râpi, respectiv
!niveluri/nivele "înălţime, stadiu, treaptă", ca şi chipiefchipiuri, tuneluri/tunele;
-se admite o singură formă la unele substantive feminine (monede, dar !gagici,
!poieni, !ţigănci) şi neutre precum chibrituri (chibrite fiind simţit ca incult), dar
!seminare (seminarii nemaiavând sprijin într-un singular în -iu);
- substantivele feminine formate cu sufixul -toare care au sensuri diferite se
constituie în serii dintre care cele care desemnează persoane au pluralul la fel cu
singularul (apărătoare, lipitoare), în timp ce au pluralul în -i cele care desemnează
obiecte (apărători) sau animale (lipitori).
3. Normele actuale recomandă păstrarea alternanţei la pluralul substantivului
cotidian - cotidiene (aşa cum se comportă adjectivul din care provine).
4. Pentru pluralul în -i al unor termeni tehnici v. 6.6.1. Genul.