176362684-DOOM2

413
încurajatQr adj. m., pl. încurajatQri; f. sg. şi
încurajatoare
încurare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. încurârii; pl. încurâri
în cur~nd Joc. adv.
încurcg (a-) vb., ind. prez. 3 încurcă
încurc;1lă (reg.) s. f., g.-d. art. încurca/ei
încurcgre s. f., g.-d. art. încurcării
încurc!!t s. n.
încl!rcă-lyme (fam.) s. m. şi f., g.-d. lui încurcă-lume; pl.
încgrcă-lgme
încurcătyră s. f., g.-d. art. încurcăturii; pl. încurcătgri
încurel!! (a-) (pop.) vb., ind. prez. 3 încurelează
!încuscri (a se -) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încuscrr.şte,
imperf. 3 sg. se încuscrea; conj. prez. 3 să se încuscrească
încuscrire s. f., g.-d. art. încuscririi; pl. încuscri.ri
încuviinţa (a-) (-vi-in-) vb., ind. prez. 3 încuviinţează
încuviinţilre (-vi-in-) s. f., g.-d. art. încuviinţării; pl.
încuviinţijri
îndarn (înv.) adv.
indata-mare (reg.) loc. adv.
îndstă adv.
îndstă ce loc. conjcţ.
îndator!! (a -) vb., ind. prez. 3 îndatorează;
îndator~nd
pl.
ger.
îndatorinţă (rar) s. f., g.-d. art. îndatorinţei; pl. îndatorinţe
îndatorire s. f., g.-d. art. îndatoririi; pl. îndatoriri
îndatoritQr adj. m., pl. îndatoritQri; f. sg. şi pl.
îndatoritoare
îndărăt adv.
îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. îndărătnică, pl.
îndăr!llnice
(a se -) vb. ref!., ind. prez. 3 sg. se
îndărălniCf.Şie, imperf. 3 sg. se îndărătnicea; conj. prez. 3
!îndărătnici
să se îndărătnicească
îndărătnicie s. f., art. îndărătnicia, g.-d. art. îndărătniciei;
pl. îndărătnicii, art. îndărătniciile
*îndărătu- prep. (-i)
îndărătul prep. (-lui)
îndătina (a-) (reg.) vb., ind. prez. 3 îndătinează
îndărjeală s. f., g.-d. art. îndârjr.lii; pl. îndârj~:.li
îndârji (a-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndârjf.sc, imperf.
3 sg. îndârjea; conj. prez. 3 să îndârjească
îndârjire s. f., g.-d. art. îndârji.rii
înde (înv., pop.) prep.
îndeaig.vea (rar) [pron. de-a în tempo lent/ d~a în tempo
rapid] (-de-a-) adv.
îndeajl!ns [pron. de-a în tempo lent/ dea în tempo rapid)
(-de-a-) adv.
îndobitocire
indeaproape [pron. de-a în tempo lent/ dea în tempo
rapid) (-de-a-proa-) adv.
in definitiv loc. adv.
!îndeletnici (a se -) vb. ref!., ind. prez. 3 sg. se
îndeletnicr.şte, imperf. 3 sg. se îndeletnicea; conj. prez. 3
să se îndeletnicească
îndeletnicire s. f., g.-d. art. indeletnicirii; pl. îndeletniciri
indel!!ng adj. m., f. îndelungă; pl. m. şi f. îndelungi
indelunga (a-) (înv.) vb., ind. prez. 3 îndelungă
*îndemJ.na 1 (la-) loc. prep.
!îndemâna 2 (a se -) (înv.) vb. ref!., ind. prez. 3 se
îndemânează
îndemânare s. f., g.-d. art. îndemânării
îndemânatic adj. m., pl. îndemânatici; f. îndemânatică, pl.
îndemânatice
!îndemJ.nă (la-) loc. adv ..
îndemânQs (reg.) adj. m., pl. îndemânQşi; f. îndemânoasă,
pl. îndemânoase
indgmn s. n., pl. îndr.mnuri
indemna (a-) vb., ind. prez. 3 îndeamnă
îndemnare s. f., g.-d. art. îndemnării; pl. îndemnări
îndeQbşte (-de-ob-) adv.
îndeosgbi (-de-o-) adv.
îndepărta (a-) vb., ind. prez. 3 îndepărtează
îndepărtare s. f., g.-d. art. îndepărtării; pl. îndepărtii_ri
îndeplini (a -) (-de-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl.
îndeplinr.sc, imperf. 3 sg. îndeplinea; conj. prez. 3 să
îndeplinească
îndeplinire (-de-pli-) s. f., g.-d. art. îndeplinirii; pl.
îndepliniri
îndesa (a -) (a înghesui) vb., ind. prez. 3 îndeasă; ger.
îndesând
îndesare s. f., g.-d. art. îndesii_rii; pl. îndesii.ri
îndeseară (pop.) adv.
îndesi (a -) (a face să devină mai des) vb., ind. prez. 1
sg. şi 3 pl. îndesr.sc, imperf. 3 sg. îndesea; conj. prez. 3 să
îndesească; ger. îndesind
îndesire s. f., g.-d. art. îndesirii
!indest!!l (înv.) adj. m., pl. îndestui; f. îndestulă, pl.
îndesty)e
îndestul!! (a -) vb., ind. prez. 3 îndestulează
indestulare s. f., g.-d. art. îndestuliirii; pl. îndestuliiri
îndestulătQr adj. m., pl. îndestulătQri; f. sg. şi pl.
îndestulătoare
indigui (a -) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndiguir.sc,
imperf. 3 sg. îndiguia; conj. prez. 3 să îndiguiască
îndiguire s. f., g.-d. art. îndiguirii; pl. îndiguiri
îndobitoci (a -) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îndobitocr.sc,
imperf. 3 sg. îndobitocea; conj. prez. 3 să îndobitocească
îndobitocire s. f., g.-d. art. îndobitocirii