176362684-DOOM2

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române
LII
3. Se păstrează accentul grafic din limba de origine în:
- unele neologisme: bourree, pieta;
-nume proprii străine: Bâle, Moliere, Valery.
În unele limbi, accentul grafic are altă valoare decât aceea de a marca
accentul tonic şi poate să nu coincidă cu locul acestuia: fr. Gerard [jer_gr], magh.
Istvan [iştvan].
4. La unele nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează
accentul (Bogata [bogot_gJ, Panama [panam_g.], Peru [perg]), ceea ce poate duce la
accentuări greşite.
2.5. Scrierea şi pronunţarea numelor proprii străine
1. În scrierea şi pronunţarea în limba română a numelor proprii - de persoane
şi de locuri - străine din limbi scrise numai sau şi cu alfabetul latin se respectă
grafia şi pronunţarea din limbile respective: fr. Bordeaux [bordQ], germ.
Haendel/Hăndel [h~ndăl], magh. J6kai [1Qco1], pol. Mickiewicz [miţk'~vic], germ.
Munchen [m.iinh'en], magh. Petăfi [p~tăfi], sp. Quito [kito], fr. Racine [rasin], engl.
Shakespeare [ş~cspir], Wall Street [t@.lstrit], Yale [iell], germ. Zeiss [ţais].
Pentru scrierea cuvintelor ajutătoare din componenţa numelor de
familie străine v. 3. Scrierea cu literă mică sau mare şi 1.2.4. Cratima.
2. Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii şi a cuvintelor scrise
cu alte alfabete (arab, chirilic, grecesc etc.) sau cu alte tipuri de sisteme de scriere
(din chineză, japoneză ş.a.) există norme internaţionale (dintre care unele au fost
adoptate şi ca standarde româneşti), precum şi sisteme proprii ale ţărilor
respective: chin. Beijing [Beigin] (scris şi pronunţat în trecut şi la noi Pekin), ar.
Marrakech [Marak~ş], jap. Okinawa ![Ochingva], rus. Onega, Tolstoi.
Numele statelor (şi cuvintele din aceeaşi familie - !belarus, !belarusă) trebuie
folosite în forma oficială recomandată de acestea 49 : !Belarus, !Cambodgia, !Câte
d'Ivoire, !Myanmar.
3. Unele nume de locuri străine cunoscute de mai multă vreme la noi au, pe
lângă formele cu grafia şi pronunţarea originare - folosite în lucrări de specialitate
(hărţi, studii de limbă etc.) -, şi forme tradiţionale curente, intrate prin
intermediul altor limbi şi adaptate limbii române (!folosite inclusiv în indicaţii
bibliografice): it. Firenze [Fir~nţe]jFlorenţa, engl. London [Lf!ndăn]/Londra, rus.
Moskva [Mascvf!]/ Moscova, it. Napoli/Neapole, fr. Nice [Nis]/Nisa, ceh. Praha/ Praga,
gr. Thessaloniki/Salonic, pol. Warszawa [Varşgva]jVarşovia, germ. Wien [Vin]/ Viena.
4. Unele nume proprii latineşti şi vechi greceşti circulă, în uzul literar românesc,
atât într-o formă tradiţională, adaptată, cât şi în forma originară (care se
foloseşte în lucrări de specialitate sau, în cazul numelor de persoană latineşti,
când se reproduc cel puţin două dintre componentele lor): August/Augustus,
Quintilianj Quintilianus [Cvintilif!n(us)], Rodos/Rhodos.
49 Cf. Ministerul Afacerilor Externe, Direcţia Protocol, Lista corpului diplomatic, Bucureşti, 2001.