176362684-DOOM2

XCIII
Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române
8. În texte, numerale!e-se scriu rar "în litere" (cu excepţia unor documente
comercial-administrative, de exemplu în formulare, pentru securizarea sumelor
de bani înscrise) şi mai frecvent cu cifre, cu excepţia numeralelor sub zece, care se
scriu în general în text în cuvinte (Alfabetul limbii române are 31 de litere, dintre care
nouă sunt litere-vocale).
9. Exprimările la sută şi procent(e) fiind echivalente, nu trebuie folosite
împreună: 2 %/doi la sută/două procente (nu două procente la sută).
10. Valoarea de genitiv se exprimă cu ajutorul prepoziţiei a, iar cea de dativ -
cu prepoziţia la, ambele + acuzativul (votul a doi senatori; a dat note la doi elevi).
6.5. Pronumele şi adjectivul pronominal
1. Acordul în persoană, gen, număr şi caz al adjectivului pronominal de
întărire însumi (pentru formele sale v. Dicţionarul s.v. însumi, însuţi, însuşi, înşine,
înşivă, înşişi) este obligatoriu.
2. Pronumele şi adjectivul demonstrativ de depărtare şi de identitate se scriu
la feminin singular aceea [ac~ia], aceeaşi [ac~iaşi], iar la masculin plural aceia,
aceiaşi.
3. Pronumele şi adjectivele posesive noştri, voştri se scriu totdeauna cu un
singur -i (ai noştri tineri, tinerii noştri), pentru că nu primesc articol.
4. !În construcţia cu prepoziţia de (care şi-a pierdut sensul partitiv, dobândind
sensul "de felul") + pronume posesiv, norma actuală admite atât pluralul, cât
şi singularul: !un prieten de-ai mei/de-al meu, o prietenă de-ale mele/de-a mea.
5. Prepoziţia pe la acuzativul pronumelui relativ care cu rol de complement
direct este obligatorie (Omul pe care l-am văzut, nu Omul care l-am văzut).
6.6. Substantivul
6.6.1. Genul
1. Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenenţa la genul
feminin sau neutru, respectiv masculin sau neutru (cu implicaţii asupra formei
lor de plural) se află în una din următoarele situaţii:
- cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite, regionale sau
populare) sunt specializate pentru sensuri sau domenii diferite: !a 1 (literă) s.
m.fs. n., *a 2 (sunet) s. m.; !basc 2 /bască 1 "beretă", !basc 3 "adaos la bluză sau jachetă",
bască 2 "albie, lâna tunsă de pe o oaie, bluză, vestă", bască 3 "limbă"; !colind 1
"colindat", colind2jcolindă "cântec"; zăloagă "semn de carte, capitol", !zălog 1
"arbust", !zălog 2 "garanţie";
- ambele sunt admise ca variante literare libere: !basc 2 /bască 1 (beretă),
colind 2 /colindă (cântec);
- norma actuală a optat pentru un singur gen, şi anume !astru masculin, !cleşte
masculin (cu pl. cleşti), !foarfecă feminin;
2. !Conform tendinţei de specializare, la unii termeni, a masculinului pentru
limbajul tehnic, norma actuală admite şi genul masculin (şi deci pluralul în -i) la