DRAGOSTE-DE-VIATA-de-Jack-London

Dragoste de viaţă - Jack London
să vadă cum, după gustarea de dimineaţă, omul ieşea afară şi, cu
palma întinsă ca un cerşetor, acosta câte un marinar. Marinarul
zâmbea şi îi strecura câte o bucăţică de biscuit marinăresc. El o
înhăţa cu lăcomie, se uita la ea cum se uită avarul la aur şi o punea
în sân sub cămaşă. Şi aşa proceda cu mai toţi marinarii.
Discreţi, oamenii de ştiinţă îl lăsară în pace, dar pe ascuns îi
cercetară patul. Era plin de biscuiţi; până şi salteaua; nu exista
ungher sau crăpătură în care să nu fi îndesat biscuiţi. Cu toate
astea, omul era în toate minţile. Pasămite lua măsuri de prevedere
pentru o eventuală foamete, asta era tot. Oamenii de ştiinţă
spuneau că avea să se vindece; şi chiar aşa se şi întâmplă, cu mult
înainte ca vasul „Bedford” să-şi fi aruncat cu un huruit greu ancora
în golful San Francisco.
22