DRAGOSTE-DE-VIATA-de-Jack-London

Dragoste de viaţă - Jack London
pe treptele scării. Din când în când îşi mişca buzele. Părea pierdut
în calcule nesfârşite.
A doua zi de dimineaţă, cum simţi că se face cald, ieşi şi se
aşeză din nou pe trepte. De data aceasta luase un creion şi hârtie,
ca să-şi continue socotelile. Le făcea chinuitor de greu, dar cu o
încăpăţânare uluitoare.
- Ce vine după milioane? îl întrebă el la amiază pe Will, când
veni de la şcoală. Şi cum se fac socotelile cu milioane?
În după-amiaza aceea îşi isprăvi socotelile. Cu toate astea, în
fiecare zi se aşeza pe trepte, dar fără creion şi hârtie. Părea cu
torul absorbit de singurul pom din vecinătate, care creştea chiar în
faţa casei, de cealaltă parte a străzii. Se uita ţintă la pom, ceasuri
întregi, şi părea deosebit de atent când vântul îi clătina crengile şi
frunzele începeau să-i freamăte. Toată săptămâna Johnny rămase
cufundat într-o adâncă convorbire cu sine însuşi. Duminică, aşezat
ca de obicei pe treptele scării, izbucni de câteva ori în hohote de
râs, spre marea nelinişte a maică-si, care, de ani întregi, nu-l mai
auzise râzând.
A doua zi dimineaţă, înainte de revărsatul zorilor, mama veni
la patul lui să-l trezească. Cum dormise pe săturate toată
săptămâna, Johnny se trezi repede, fără să se zbată şi fără să se
agaţe de aşternut când maică-sa trase pătura de pe el. Fără să
facă o mişcare spuse cu o voce calmă:
- Degeaba, mamă.
- Ai să întârzii, spuse ea, crezând că Johnny e încă buimăcit de
somn.
- Sunt treaz, mamă, dar îţi spun că-i degeaba. Nu vreau să mă
scol.
- Dar ai să-ţi pierzi locul la fabrică! strigă ea.
- Nu mă scol! repetă Johnny, cu o voce ciudat de calmă.
În dimineaţa aceea nici mama nu se duse la fabrică. Boala
aceasta era cu totul deosebită decât cele pe care le cunoştea ea.
Înţelegea ca un om să aibă friguri, să aiureze, dar, în cazul de faţă,
era nebunie curată. Îl acoperi din nou cu pătura şi o trimise pe
Jenny după doctor.
40