DRAGOSTE-DE-VIATA-de-Jack-London

Dragoste de viaţă - Jack London
Crescuse mai înalt, dar, înălţându-se părea şi mai slab. Pe de
altă parte, devenea din ce în ce mai nervos şi, ca urmare, din ce în
ce mai ursuz şi mai arţăgos. Copiii, după ce înghiţiseră câteva
hapuri amare, se fereau de el. Maică-sa îl respecta pentru că
aducea bani în casă, dar respectul ei era amestecat, mai mult sau
mai puţin, cu un fel de teamă.
Pentru el, viaţa trecea fără nicio bucurie. Zilele se scurgeau
una după alta, fără să vadă măcar lumina soarelui. Nopţile treceau,
înghiţite de somnul inconştient, întrerupt de convusiuni dureroase.
Restul timpului muncea, şi atunci acţiona ca o maşină. Alminteri,
sufletul îi era cu totul gol. Nu nutrea niciun ideal şi nu avea decât o
singură iluzie: aceea să bea cafea adevărată. Era un simplu animal
de povară, lipsit de orice viaţă sufletească. Totuşi, în tainiţele minţii
lui se cerneau şi se îngrămădeau, fără ca el să-şi dea seama, toate
orele de muncă, toate mişcările braţelor, toate încordările
muşchilor, pregătind înlăuntrul lui o schimbare care avea să-l
uimească şi pe el şi mica lume în care se învârtea.
Primăvara era pe sfârşite, când, într-o seară, se înapoie de la
fabrică mai obosit ca oricând. Când se aşeză la masă, ceilalţi parcă
aşteptau ceva deosebit, lucru pe care nici nu-l băgă în seamă.
Mânca tăcut şi morocănos, înghiţind maşinal bucatele aflate în faţa
lui. Copiii tuşeau cu subânţelesuri, făceau „hm!” şi „aha!” şi
plescăiau din limbă. Dar Johnny rămânea surd la toate
manifestările acestea.
- Tu ştii ce mănânci? Îl întrebă în cele din urmă mama,
nemaiputând să rabde.
Johnny se uită atent la farfuria din faţa lui, apoi tot atât de
absent, îşi întoarse privirea spre maică-sa.
- Este o „insulă plutitoare”! Rosti mama pe un ton triumfător.
- Da? Făcu Johnny.
- E o „insulă plutitoare”! Repetară în cor copiii.
- Da? Făcu el din nou. Şi după alte două-tei înghiţituri adăugă:
- Mi se pare că nu mi-e foame deloc în seara asta.
Şi, lăsând lingura din mână, împinse scaunul şi se ridică de la
masă cu mişcări obosite.
- Eu mă duc să mă culc....
38