DRAGOSTE-DE-VIATA-de-Jack-London

Dragoste de viaţă - Jack London
procedeze la fel şi în cazul acesta; dar el niciodată nu cheltuise
bani singur, şi tare ar fi vrut să mănânce nişte dulciuri. Îi plăceau
nespus de mult bomboanele, şi nu gustase din ele decât la zile
mari.
Nu încercă să-şi fure singur căciula. Conştiinţa îi spunea că
face un păcat; totuşi păcătui, cu bună ştiinţă, şi făcu o adevărată
orgie, cumpărând de cinsprezece cenţi bomboane. Puse deoparte
zece cenţi pentru viitoarea orgie, dar, nefiind obişnuit să umble cu
banii, îi pierdu. Şi cum această întâmplare se petrecu tocmai când
remuşcările îi ardeau sufletul, i se păru o adevărată pedeapsă
cerească. Avu chiar senzaţia înfricoşătoare că-l urmăreşte un
Dumnezeu cumplit şi răzbunător, care-l văzuse şi îl şi pedepsise,
fără măcar să-l lase să-şi ducă păcatul la capăt.
Îşi aducea aminte de întâmplarea aceasta ca de cea mai urâtă
faptă din viaţa lui; conştiinţa îi tresărea şi îl mustra ori de câte ori
întâmplarea îi revenea în minte: era viermele care-i rodea
conştiinţa. Firea lui şi felul în care trăise îl făcea să regrete fapta
săvârşită. Modul cum cheltuise banii nu-l mulţumea deloc. Ar fi
putut cheltui banii cu mai mult folos şi, având în vedere că acum
ştia cât de repede se mânie Dumnezeu, i-ar fi putut trage chiulul,
cheltuind toţi banii deodată. De-abia după acum, după cele
întâmplate, găsea mii de moduri de a folosi banii.
Mai avea el o amintire, întunecată şi tulbure, dar întipărită
pentru totdeauna în sufletul lui, amintirea bătăilor, a loviturilor de
picioare pe care le primea de la taică-său pe vremuri. Era mai
degrabă un coşmar decât amintirea unui fapt real, ceva
asemănător cu groaza simţită de un om care visează că se
prăbuşeşte într-o prăpastie, amintire ancestrală, păstrată în visuri
din primele zile ale omenirii.
Şi amintirea aceasta nu-l năpădea niciodată ziua, când era pe
deplin treaz, ci numai noaptea, când stătea întins în pat, în clipa în
care se cufunda treptat în somn. Atunci, tresărea deodată,
trezindu-se îngrozit şi, în primele momente de spaimă
bolnăvicioasă, i se părea că zace întins la picioarele patului.
Statura tatălui şi, alături, cea a mamei se desluşeau ca prin ceaţă.
Niciodată nu vedea clar trăsăturile tatălui.
36