29.05.2022 Views

DRAGOSTE-DE-VIATA-de-Jack-London

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Dragoste de viaţă - Jack London

Se vedea cât de colo că Will trăsese foloase din toate

renunţările şi jertfele fratelui mai mare. Bine legat şi puternic, era

tot atât de înalt ca Johnny, ba chiar cântărea mai mult decât el.

Uitându-te la amândoi, ai fi zis că sângele unuia trecuse în vinele

celuilalt. Acelaşi lucru se putea spune şi despre pofta lui de viaţă.

Johnny era obosit, istovit, inert, în timp ce fratele lui mai mic părea

plin de viaţă şi de o exuberanţă fără margini.

Cântecul batjocoritor răsuna din ce în ce mai tare.

Ţopăind prin faţa lui Johnny, Will se aplecă deodată şi scoase

limba. Înfuriat, Johnny îşi azvârli braţul stâng înainte şi-şi apucă

fratele de gât, lovindu-l în acelaşi timp în nas cu pumnu-i osos.

Pumnul era într-adevăr numai piele şi os, dar urletul de durere scos

de victimă arăta că lovitura fusese puternică. Ceilalţi copii începură

să ţipe de frică, iar Jenny, sora lui Johnny, se repezi în casă.

Johnny îl trânti pe Will la pământ şi începu să-l lovească

sălbatic peste picioare; apoi, apucându-l de ceafă, îl băgă cu nasul

în noroi. Nu-i dădu drumul decât după ce-i frecă de mai multe ori

faţa în noroi. Tocmai atunci sosi şi mama, ca un vârtej anemic de

îngrijorare şi mânie maternă.

- De ce nu mă lasă-n pace? răspunse Johnny la mustrările ei.

Nu vede că sunt obosit?

- Sunt tot atât de mare ca şi tine! urla Will, ţinându-se de

fusta mamei, cu obrajii acoperiţi de lacrimi, noroi şi sânge. Sunt tot

atât de mare ca şi tine şi-o să cresc şi mai mare. Să vezi tu ce

bătaie o să-ţi trag atunci...

- Dacă zici că eşti aşa mare, de ce nu munceşti? Mormăi

Johnny. Ia să te văd şi pe tine muncind! Da, mama ar trebui să te

trimită de pe acum la fabrică.

- Dar e prea mic! protestă mama, e doar un ţânc.

- Eu eram şi mai mic decât el când m-ai trimis la muncă.

Şi Johnny vru să adauge că se simte nedreptăţit, dar gura i se

încleştă brusc, cu un scrâşnet. Se răsuci, posomorât, pe călcâie,

intră în casă şi se duse să se culce. Uşa camerei în care dormea

rămăsese deschisă, ca să pătrundă şi acolo căldura din bucătărie.

În timp ce se dezbrăca pe întuneric, o auzea pe maică-sa vorbind

32

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!