DRAGOSTE-DE-VIATA-de-Jack-London

Dragoste de viaţă - Jack London
1. Am să-ţi arăt, spuse el. Sunt foarte obosit. Din ce pricină? Din
pricina mişcărilor. De când m-am născut, am făcut numai mişcări,
fără încetare. Sunt obosit, foarte obosit de atâtea mişcări. Acum
totul s-a sfârşit, n-o să mai fac nicio mişcare. Îţi aminteşti mamă,
de vremea când lucram la fabrica de sticlărie? Puneam dopuri la
trei sute de duzini de sticle pe zi. Să punem zece mişcări diferite
pentru fiecare bucată; asta face treizeci şi şase de mişcări pe zi,
adică treisute şaizeci de mii de mişcări în zece zile şi într-o lună un
milion optzeci de mişcări. Să lăsăm cele optzeci de mii, adăugă el
pe tonul unui om generos, care face o pomană, rămân aşadar un
milion de mişcări, pe lună, adică douăsprezece milioane pe an. La
războaie făceam cel puţin de două ori mai multe mişcări să zicem
douăzeci şi cinci de milioane. Ei bine, acum mi se pare că am făcut
asemenea mişcări vreme de un milion de ani.
Iată că săptămâna asta nu m-am mişcat deloc. Ore întregi
au trecut fără să fac nicio mişcare. Nici nu ştii ce bine e să stai şi să
nu faci nimic ceasuri întregi. Niciodată, până acum, n-am ştiut ce-i
fericirea: n-am avut timp niciodată. Toată viaţa am fost în
neîncetată mişcare. În felul ăsta nu poţi fi fericit; de aceea n-o să
mă mai mişc. De acum înainte o să stau locului, o să mă odihnesc,
o să mă odihnesc şi iar o să mă odihnesc.
- Dar ce-o să se întâmple cu Will şi cu ceilalţi copii? întrebă
mama, deznădăjduită.
- Asta e, Will şi copii! repetă Johnny, fără pic de amărăciune
în glas. Cunoştea de multă vreme ambiţilie mamei sale cu privire la
Will, dar gândul ăsta nu-l mai sâcâia acum. Nu-l mai interesa nimic,
nici măcar asta. Ştiu, mamă, ce planuri îţi făceai cu privire la Will:
să-l laşi la şcoală ca să ajungă contabil. Dar, degeaba, plec. Trebuie
să se ducă şi el la lucru.
- După ce te-am crescut aşa cum te-am crescut! spuse
mama, izbucnind din nou în plâns, şi dădu să-şi ducă iarăşi şorţul la
ochi, dar se răzgândi.
- Nu m-ai crescut niciodată mamă, răspunse el cu o
bunăvoinţă tristă. M-am crescut singur, mamă, ba l-am crescut şi
pe Will. El e mai voinic decât mine, mai gras şi mai înalt. Când am
fost copil, şi de copil am început să muncesc, eu n-am mâncat
42